Atât femeile, cât și bărbații din ziua de astăzi sunt pasionați de industria de beauty, folosind tot felul de produse și accesorii de cosmetică și machiaj. Deși nu realizăm, trăim în cea mai sănătoasă eră din perspectiva sănătății pielii și a produselor de îngrijire a tenului. Cu ce produse nocive se machiau femeile, pe vremuri.
Deși astăzi ne bucurăm de cosmetice și produse din machiaj vegane, netestate pe animale, realizate din materiale naturale, în vremurile demult apuse, femeile își îngrijeau tenul cu tot felul de produse nocive pentru piele, pentru a-și hrăni necesitatea de a se alinia la standardele de frumusețe ale societății.
Din acest considerent, domnițele din secolele trecute apelau la metode mai puțin ortodoxe pentru a se aranja și de fi atrăgătoare.
Citește și Secretul turcoaicelor pentru un ten perfect. Ce fac în fiecare dimineață
Deși pare incredibil de conceput, în perioada 1917 – 1926, femeile foloseau vopsea cu radiu pentru a-și picta unghiile. Doamnele făceau rost de soluția respectivă din fabricile de ceasuri de perete în care lucrau, unde li se prezentau produsele cu radiu ca fiind inofensive.
În secolul al XVIII-lea, tenul alb ca porțelanul era considerat un semn al bogăției și aristocrației, motiv pentru care doamnele și domnișoarele apelau la tot felul de metode pentru a obține paloarea în obraji. Astfel, foloseau o pudră din plumb și oțet, pentru a căpăta o figură palidă.
În vremurile de astăzi, un zâmbet cât mai alb și sănătos precum cel al starurilor de la Hollywood este idealul de frumusețe urmărit de societate, însă lucrurile nu au stat mereu așa.
În epoca Elisabetană, între anii 1558 și 1603, femeile și bărbații obișnuiau să își vopsească dinții cu o soluție neagră obținută din zahăr, obicei considerat, atunci, la modă. Înnegrirea danturii simboliza bogăție și belșug, deoarece numai persoanele înstărite își permiteau să achiziționeze zahăr.
În Roma și Grecia antică, femeile obișnuiau să poarte sprâncene foarte stufoase, ca un semn de bogăție și de tinerețe. Urmașele Evei care nu erau binecuvântate cu sprâncene pline apelau la un truc cu păr de capră, pentru a-și îmbogăți firele subțiri.
În Italia Renascentistă, femeile apelau la anumite picături de ochi realizate din planta Atropa Belladona, pentru a-și dilata pupilele și să aibă ochii mari, ca de căprioară.
Deși efectul dorit era obținut, planta respectivă era otrăvitoare, motiv pentru care domnițele se alegeau, de asemenea, cu tot felul de infecții, alergii, dureri de cap și vertigo.
Citește și Cât de schimbată e Daniela Crudu când e nemachiată. Cum arată vedeta, de fapt