Dacă ți-ai dorit, măcar odată, când erai copil să fii ca celebrul James Bond, pentru cel care a fost Mihai Caraman, lucrurile s-au întâmplat chiar așa. Din păcate, cel despre care vorbim a încetat din viață, și astfel a dispărut unul dintre cei mai mari spioni din istoria României. Așadar, află cine era generalul Mihai Caraman și ce funcții importante a ocupat în țara noastră.
După cum bine știu pasionații de filme cu spioni, celebra serie de filme James Bond, scrisă de Ian Fleming, se bazează pe cel puțin un personaj care ar fi existat în realitate.
Mulți spun că, de fapt, Ian Fleming, atunci când a creionat personalitatea carismaticului agent MI6, l-a avut în minte pe celebrul acttor britanic Sir Christopher Lee, despre a cărui viață din tinerețe se spune că este învăluită într-un mare mister, tocmai datorită faptului că ar fi fost agent secret, dar și bun prieten cu Ian Fleming.
Dar, păstrând proporțiile, și revenind în realitatea intrigilor spionajului internațional, generalul Mihai Caraman poate fi varianta românească a celebrului agent fictiv James Bond, creat de britanicul Ian Fleming.
După cel De-al Doilea Război Mondial, marile puteri aliate victorioase împotriva Germaniei hitleriste, dar fără URSS, luau decizia de a construi cea mai puternică alianță, cuoscută azi sub numele de Alianța Nord-Atlantică, sau NATO.
Documentul oficial al creării acestei forțe militare multinaționale era semnat la 4 aprilie 1949. Culmea este că motivul apariției NATO nu era Germania, deja îngenuncheată, ci chiar aliatul est-european, gigantul imeperiu bolșevic, URSS, condus de Stalin.
Încă din primele zile, Canada, SUA, care își dorea un control absolut în Occident, Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Turcia, Danemarca, Islanda, Norvegia și Portugalia, toate au creat această forță militară de intervenție rapidă, ca efort împtriva înaintării URSS spre Occident, deje ocupând mare parte din Berlinul de Est.
Imediat după instaurarea conducerii bolșevice la București, noua orânduire avea să-și construiască un aparat de securitate extem de bine pus la punct, dar și extrem de dur.
După anii 50, când NATO deja devenise o amenințare pentru influența comuniștilor ruși, Nikita Hrușciov pune presiune pe gulagurile est-europene, România, Ungaria, etc, să-și intensificie acțiunile subversive la adresa alianței, și astfel ia naștere ideea unei celule de spionaj direct în inima Occidentului, la Paris.
Este anul 1958, an în care tânărul de doar 30 de ani, Mihai Caraman preia șefia unei celule de spionaj din Paris, creând astfel celebra Rețea Caraman.
Conform datelor istorice desecretizate, Mihai Caraman avea 30 de ani când șefii din cadrul Direcției de Informații Externe a Securității Statului îl însărcinează cu construirea și conducerea uneia dintre cele mai bune rețele de spionaj comnist din istoria României.
Cunoscută sub numele de „Rețeaua Caraman”, încrengătura construită de Mihai Caraman avea să destabilizeze și să furnizeze URSS-ului, până în 1968, unele din cele mai sensibile informații din sânul Alianței Nord-Atlantice.
În toți acești ani, prin intermediul persoanelor racolate de Mihai Caraman, sau chair șantajate, URSS avea să beneficieze de cele mai importante documente secrete, scoase chiar din Cartierul Central al NATO, iar din informațiile apărute ulterior, aceste documente aveau să provocea daune importante alianței.
Paradoxal, sau nu, Mihai Caraman avea să intre în atenția direcției interne a Serviciilor Secrete, fiind suspectat că ar fi fost și agent KGB, furnizând și alte documente, de data asta din interiorul aparatului român de stat. Aceste suspiciuni au apărut odată cu decorația primită de acesta, de altfel singurul ofițer al Securității Statului, decorat de KGB.
Prin eforturile concentrate ale spionilor occidentali, în 1968 „Rețeaua Caraman” avea să fie desconspirată, la fel și parte din agenții aflați sub conducerea lui Mihai Caraman, acesta revenind în România, conducând la un moment dat și divizia de contrainformații. După celebra fugă a generalului de securitate Pacepa, în 1978, Caraman era detașat în funcții de importanță minoră, iar la 11 ani de la desconspirarea rețelei pariziene, Mihai Caraman era trecut în rezervă.
După decembrie 1989, este readus în activitate, devenind adjunctul ministrului Apărării, dar și comandantul Centrului de Informații Externe, ulterior, tot sub comanda sa, devenind, SIE. Dar, pentru că așa se întâmplă în lumea spionajului, apar noi controverse, mai ales cele legate de Mihai Caraman și legăturile sale cu KGB-ul.
Conform datelor istorice, cel care reușea să facă această legătură era generalul Moga, care la scurt timp după transformarea CIE în SIE, avea să moară subit, iar împrejurările morții acestuia sunt și astăzi la fel de misterioase. În aceleași condiții misterioase, dar de data asta la o vânătoare, moare un alt general legat de dezvăluirile despre generalul Mihai Caraman, fiind vorba de Nicolae Doicaru, împușcat cu glonț, în timp ce toți ceilalți prezenți la vântoare aveau alice.
Un alt moment extrem de delicat, și care ar fi putut escalada relațiile României cu NATO, având în vedere aspirațiile noastre de a deveni parte a acesteia, Secretarul General din 1992, Manfred Worner, declara că nu va vizita România, atâta timp cât Mihai Caraman se afla la conducerea SIE, mai ales datorită perioadei în care acesta a spionat alianța.
Președintele de atunci, Ion Iliescu, lua decizia ca pe 22 aprilie acel an, să semneze demisia acestuia din funcția de șef al SIE, trecându-l în rezervă cu grad de general-colonel. Ulterior, conform unei scrisori manifest, același Caraman devenea consilier privat al lui Adrian Năstase.
Astăzi, ajuns la vârsta de 96 de ani, unul dintre cei mai mari spioni din istoria României s-a stins din viață, astfel încheindu-se una din paginile demne de filmele cu James Bond, de la finalul anilor 50.
Generalul Mihai Caraman, unul dintre cei mai mari spioni din istoria României, s-a stins din viață, luând cu el multe din secretele spionajului, dar și al Alianței Nord-Atlantice.