Patru oameni au petrecut 378 de zile într-un habitat care simulează viața pe Marte. Ce au descoperit despre izolarea astronauților

Patru ingineri au încheiat o misiune simulată pe Marte după mai bine de un an petrecut într-un habitat construit la Centrul Spațial Johnson al NASA, în Houston, Texas. Echipajul a ieșit din incinta de 158 de metri pătrați pe 31 octombrie 2026, după 378 de zile în care a trăit în condiții menite să reproducă unele dintre dificultățile unei expediții pe Planeta Roșie. Experimentul face parte dintr-un program prin care NASA încearcă să afle cum influențează izolarea, resursele limitate și comunicarea întârziată sănătatea și performanța astronauților.

Misiunea a inclus cultivarea plantelor, experimente științifice și ieșiri simulate pe suprafața marțiană. Echipajul a trebuit să respecte și întârzierile de comunicare specifice distanței dintre Pământ și Marte, dar și o perioadă de două săptămâni în care nu a putut lua legătura cu exteriorul. Matthew Montgomery, responsabilul cu activitățile științifice ale echipei, a povestit pentru revista Nature cum s-a desfășurat experiența.

Cum a fost organizată misiunea simulată pe Marte

Experimentul este al doilea dintr-o serie de simulări de lungă durată organizate de NASA pentru a studia efectele călătoriilor spațiale asupra organismului și comportamentului uman. Cei patru membri ai echipajului au locuit într-un habitat imprimat 3D, cu o suprafață de 158 de metri pătrați, amplasat la Centrul Spațial Johnson din Houston.

Pe parcursul celor 378 de zile, activitățile au fost organizate astfel încât să reproducă o parte dintre responsabilitățile unei echipe aflate pe Marte. Participanții au cultivat plante pentru a obține hrană, au realizat experimente și au efectuat ieșiri în afara habitatului, denumite „Marswalks”. Acestea s-au desfășurat într-o zonă amenajată pentru a imita suprafața planetei.

Un alt element important a fost simularea întârzierilor în comunicarea cu Pământul. Mesajele trimise de echipaj către centrul de control și răspunsurile primite aveau întârzieri cuprinse între 13 și 22 de minute, în funcție de distanța dintre cele două planete. Într-o misiune reală, astfel de întârzieri ar face imposibilă comunicarea instantanee cu echipele de la sol.

Simularea a inclus și o întrerupere planificată a comunicațiilor, care a durat două săptămâni. Situația reproduce un fenomen posibil în timpul unei expediții reale, atunci când Soarele se interpune între Pământ și Marte și blochează transmiterea semnalelor radio. Într-un asemenea interval, astronauții ar trebui să se descurce fără sprijin direct din partea centrului de control.

Patru oameni au petrecut 378 de zile într-un habitat care simulează viața pe Marte / Foto: NASA

Ce a făcut Matthew Montgomery în rolul de responsabil științific

Matthew Montgomery, consultant în proiectarea echipamentelor și co-proprietar al unei companii de producție cinematografică, a avut responsabilitatea activităților științifice din cadrul misiunii. Experiența sa anterioară în agricultura desfășurată în medii controlate l-a ajutat să coordoneze cultivarea plantelor în habitat.

Înainte de experiment, Montgomery studiase condițiile necesare pentru creșterea culturilor în spații închise, inclusiv tipurile de iluminare LED potrivite pentru dezvoltarea plantelor. În timpul simulării, echipajul a cultivat legume cu frunze verzi, ardei și roșii, specii pe care inginerul le mai crescuse în instalații agricole de mari dimensiuni.

Pentru el, grădina din habitat nu a avut doar un rol alimentar. Interacțiunea cu plantele și cu elemente familiare de pe Pământ a oferit și un beneficiu psihologic. În condițiile unei izolări prelungite, activitățile de acest fel pot contribui la menținerea stării de bine, pe lângă aportul de nutrienți.

Geologia a reprezentat o altă componentă importantă a programului. Colectarea și analizarea rocilor ar putea avea un rol esențial într-o misiune reală pe Marte, deoarece probele pot oferi informații despre trecutul geologic al planetei. Echipajul a analizat mostre, a identificat minerale și a simulat examinarea carotelor de rocă, procedură prin care astronauții ar putea studia structura și istoria geologică a planetei.

Cum s-au înțeles cei patru membri ai echipajului în izolare

Viața într-un spațiu restrâns, alături de aceleași persoane timp de peste un an, poate pune la încercare relațiile și capacitatea de colaborare. În cazul echipei lui Montgomery, pregătirea comună de dinaintea izolării a contribuit la menținerea unei dinamici bune.

Cei patru participanți au petrecut mult timp împreună înainte de începerea simulării, pentru a-și construi relațiile și pentru a exersa lucrul în echipă. Pregătirea a inclus o excursie de iarnă cu cortul în statul Wyoming, unde grupul a fost surprins de un viscol. Experiența a reprezentat un test în condiții dificile, înainte de începerea programului propriu-zis.

Ulterior, membrii echipajului au participat la cinci săptămâni de pregătire comună, înainte de intrarea în habitat. Exercițiile au urmărit dezvoltarea unor mecanisme de colaborare și gestionare a situațiilor tensionate.

Potrivit lui Montgomery, echipa a avut o relație bună pe parcursul misiunii, iar conflictele au fost foarte rare. Faptul că participanții se cunoșteau deja și exersaseră împreună în situații solicitante a contribuit la adaptarea la viața în spațiul restrâns.

Cum a fost perioada de două săptămâni fără legătură cu Pământul

Întreruperea comunicațiilor a fost una dintre cele mai importante etape ale simulării. Echipajul a petrecut aproximativ o lună pregătindu-se pentru cele două săptămâni în care nu urma să primească mesaje de la centrul de control și nu putea lua legătura cu lumea exterioară.

Pregătirile au presupus stabilirea procedurilor, a programului zilnic și a obiectivelor pentru întreaga perioadă. Membrii echipei au colaborat cu personalul de la sol pentru a se asigura că au la dispoziție instrucțiunile necesare și că știu cum să reacționeze dacă apare o problemă. Au fost stabilite și planuri de siguranță, astfel încât procedurile de intervenție să fie cunoscute înainte de întreruperea comunicațiilor.

O astfel de simulare este importantă deoarece o echipă aflată pe Marte nu ar putea conta permanent pe îndrumarea specialiștilor de pe Pământ. Astronauții ar trebui să ia singuri decizii, să gestioneze situațiile neprevăzute și să își organizeze activitățile până la reluarea legăturii.

Copacii pe care românii nu au voie să îi taie nici măcar din propria curte. Amenzile pot fi usturătoare