Vaccinul împotriva zonei zoster ar putea reduce riscul de demență. De ce devin dovezile tot mai convingătoare

Ideea că un vaccin creat pentru prevenirea unei erupții dureroase ar putea avea efecte mult mai ample asupra sănătății creierului pare, la prima vedere, surprinzătoare. Totuși, exact asta sugerează un număr tot mai mare de studii: vaccinarea împotriva zonei zoster, cunoscută popular drept „shingles”, este asociată cu un risc mai mic de demență, inclusiv de Alzheimer. Mai mult, unele date recente indică faptul că beneficiile observate până acum ar putea fi chiar subestimate. Informațiile provin dintr-o analiză jurnalistică publicată pe 25 februarie 2026, care trece în revistă cele mai noi cercetări pe această temă.

Subiectul a atras atenția cercetătorilor după ce, ani la rând, mai multe analize au observat același tipar: adulții mai în vârstă vaccinați împotriva zonei zoster păreau să dezvolte mai rar demență decât cei nevaccinați. La început, aceste rezultate au fost privite cu prudență, pentru că exista posibilitatea ca persoanele care aleg să se vaccineze să fie, în general, mai atente la sănătatea lor și să aibă un stil de viață mai bun. Însă studiile mai noi, construite mai atent, încep să reducă tot mai mult această obiecție.

De la prevenirea unei erupții dureroase la o posibilă protecție pentru creier

Zona zoster apare atunci când virusul varicelo-zosterian, același care provoacă varicela în copilărie, se reactivează după ani sau chiar decenii de latență. După ce ai avut varicelă, virusul nu dispare complet, ci rămâne în organism, ascuns în celulele nervoase. În anumite condiții, mai ales pe fondul îmbătrânirii sistemului imunitar, el se poate reactiva și poate produce o erupție dureroasă, cu vezicule, cruste și complicații care uneori persistă mult timp. Dacă afectează zone sensibile, cum sunt ochiul sau urechea, poate lăsa în urmă probleme serioase, inclusiv de vedere, echilibru sau auz.

Primul vaccin important împotriva acestei afecțiuni a fost Zostavax, lansat în 2006. Acesta folosea o variantă vie, dar atenuată, a virusului, pentru a stimula sistemul imunitar să țină mai bine sub control reactivarea lui. Ulterior, în 2017, a apărut Shingrix, un vaccin recombinant, adjuvantat, considerat mult mai eficient. Spre deosebire de Zostavax, Shingrix nu conține virus viu întreg, ci doar o proteină-cheie de la suprafața virusului, combinată cu un adjuvant menit să provoace un răspuns imun mai puternic. Studiile clinice au arătat că Shingrix are o eficiență de aproximativ 90–97% în prevenirea zonei zoster la adulții de peste 50 de ani, semnificativ mai bună decât eficiența de aproximativ 51% atribuită Zostavax.

Vezi și:

Cum funcționează drona marină MAGURA V5. Este una dintre cele mai avansate arme navale și poate parcurge până la 800 de kilometri

Această diferență este importantă, pentru că dacă legătura dintre vaccinare și reducerea riscului de demență este reală, atunci un vaccin mai eficient împotriva reactivării virusului ar putea oferi și o protecție mai mare la nivel neurologic. Tocmai această ipoteză începe să fie susținută de cercetările recente. În loc să rămână doar la o asociere statistică vagă, studiile noi încearcă să arate dacă există un efect real, nu doar o coincidență.

Ce arată studiile recente despre risc și protecție

Una dintre marile probleme ale cercetărilor anterioare era așa-numitul „healthy-user bias”. Cu alte cuvinte, era greu de separat efectul vaccinului de profilul general al persoanelor vaccinate. Cine merge la medic, își face vaccinuri și își monitorizează sănătatea poate avea, în ansamblu, un risc mai mic de boală și din alte motive. Ca să reducă această problemă, cercetătorii au început să profite de lansările naționale ale vaccinurilor, tratându-le ca pe niște „experimente naturale”. Au comparat persoane care au devenit eligibile pentru vaccin din cauza vârstei cu persoane foarte apropiate ca profil, dar care au rămas neeligibile doar pentru că depășiseră pragul stabilit de autorități.

Un exemplu important vine din Țara Galilor. Un studiu publicat în aprilie 2025 în revista Nature a analizat peste 280.000 de persoane vârstnice după introducerea Zostavax, în septembrie 2013. La acel moment, persoanele cu vârste între 71 și 78 de ani au devenit progresiv eligibile, în timp ce cei care aveau 80 de ani la debutul programului nu au mai devenit eligibili niciodată. După șapte ani de urmărire, cercetătorii au constatat că vaccinarea în rândul celor eligibili a fost asociată cu o reducere relativă de 20% a ratei cazurilor de demență față de grupul neeligibil.

Vezi și:

Primele semne ale bolii Alzheimer ar putea apărea mult mai devreme decât se credea. Ce au descoperit cercetătorii la persoane de 45 de ani

Somnul ar putea fi „serviciul de curățenie” al creierului: legătura nouă dintre nopțile proaste și riscul de demență, conform experților

Rezultate asemănătoare au apărut și în Australia. Într-un studiu publicat în JAMA, cercetătorii au urmărit peste 18.000 de persoane după lansarea Zostavax, în noiembrie 2016. După 7,4 ani, 5,5% dintre persoanele din grupul neeligibil au fost diagnosticate cu demență, în timp ce în grupul eligibil procentul a fost de 3,7%. Diferența, de 1,8 puncte procentuale, este considerată relevantă mai ales într-un context în care demența rămâne o problemă majoră de sănătate publică, fără multe opțiuni reale de prevenție. Un al treilea studiu, publicat în această lună în The Lancet Neurology, a identificat o scădere similară, de aproximativ 2 puncte procentuale, în Canada.

Pentru mulți specialiști, astfel de cifre nu sunt deloc minore. Dacă un medicament nou ar demonstra o reducere de 20% a riscului de demență, ar fi considerat imediat o descoperire majoră. În cazul vaccinului împotriva zonei zoster, reacția publică a fost însă mult mai reținută, poate și pentru că mecanismul prin care ar apărea acest beneficiu nu este încă pe deplin înțeles.

De ce noul vaccin Shingrix ar putea avea un efect și mai mare

Dacă Zostavax a generat deja semnale atât de interesante, atunci Shingrix ridică miza. În 2024, un studiu publicat în Nature Medicine a comparat ratele de demență la peste 200.000 de persoane din Statele Unite vaccinate înainte și după trecerea de la Zostavax la Shingrix. Concluzia a fost că Shingrix a fost asociat cu o creștere relativă de 17% a timpului petrecut fără demență comparativ cu vechiul vaccin. Cu alte cuvinte, nu doar vaccinarea în sine pare importantă, ci și tipul de vaccin folosit.

Și mai spectaculos este un studiu publicat în această lună în Nature Communications, realizat de cercetători din California. Ei au comparat aproape 66.000 de persoane vaccinate cu Shingrix cu peste 260.000 de persoane nevaccinate, potrivite statistic drept grup de control. Rezultatul: grupul vaccinat a avut un risc de demență cu 51% mai mic decât grupul nevaccinat. Este una dintre cele mai puternice asocieri raportate până acum și un semn că estimările anterioare, bazate mai ales pe Zostavax, ar putea fi într-adevăr prea prudente.

Asta nu înseamnă automat că vaccinul este, de unul singur, „tratamentul” sau „soluția” împotriva demenței. Vorbim încă despre studii observaționale și despre experimente naturale, nu despre dovada absolută a unei relații cauzale perfecte. Totuși, atunci când mai multe cercetări din țări diferite, pe populații mari și cu metodologii diferite, încep să indice aceeași direcție, ipoteza devine tot mai greu de ignorat.

Ce nu știm încă și de ce ipoteza rămâne atât de interesantă

Marea întrebare este simplă: cum anume ar putea un vaccin împotriva zonei zoster să reducă riscul de demență? Răspunsul complet nu există încă. Una dintre ipotezele cele mai discutate este că prevenirea reactivării virusului reduce inflamația de fond din organism și, posibil, inflamația la nivel cerebral. Inflamația cronică este asociată de mult timp cu procesele de neurodegenerare, iar limitarea ei ar putea contribui la protejarea funcțiilor cognitive pe termen lung.

Există și o altă pistă interesantă: legătura dintre vaccin și îmbătrânirea biologică. Un studiu publicat luna trecută în Journal of Gerontology, coordonat de Eileen Crimmins și Jung Ki Kim, a analizat markeri din sânge și de sănătate la peste 3.800 de adulți, aproximativ jumătate vaccinați și jumătate nevaccinați. Cercetătorii au evaluat inflamația, răspunsul imun, sănătatea cardiovasculară, semnele de neurodegenerare și activitatea genică, apoi au creat un scor compozit al îmbătrânirii biologice. Rezultatele au sugerat că persoanele vaccinate prezentau semne mai reduse de inflamație și de îmbătrânire moleculară, precum și scoruri biologice generale mai bune.

Interesant este că mai multe studii au observat beneficii mai mari la femei decât la bărbați în ceea ce privește riscul de demență. Deocamdată, explicația nu este clară. Totuși, cercetătorii notează că femeile sunt și mai predispuse la demență, și mai predispuse să dezvolte zona zoster. Este posibil ca aceste diferențe biologice să joace un rol, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege exact fenomenul.

Concluzia provizorie este una care merită urmărită atent: vaccinul împotriva zonei zoster nu mai este privit doar ca o metodă de prevenire a unei afecțiuni dureroase a pielii și nervilor, ci și ca un posibil instrument de protecție pentru creier și pentru un proces de îmbătrânire mai sănătos. Nu există încă toate răspunsurile, iar studiile viitoare trebuie să confirme atât amploarea efectului, cât și mecanismele sale. Dar dacă aceste rezultate se vor consolida, am putea asista la una dintre cele mai surprinzătoare și importante descoperiri din medicina preventivă a ultimilor ani.