Unde se muncește cel mai mult în Europa. Topul țărilor în care se stă cel mai mult la serviciu

Unde se muncește cel mai mult în Europa. Topul țărilor în care se stă cel mai mult la serviciu
Imagine reprezentativă de ilustrație

Programul de lucru rămâne unul dintre cele mai discutate subiecte atunci când vine vorba despre echilibrul dintre viața profesională și cea personală. În Europa, diferențele între state sunt semnificative, iar unele țări continuă să se remarce prin numărul mare de ore petrecute la locul de muncă. O analiză recentă scoate în evidență faptul că, deși tendința generală este de reducere a timpului de lucru, există încă regiuni unde angajații depășesc constant limitele considerate standard.

Țările europene cu cele mai lungi săptămâni de lucru

Conform datelor analizate de Randstad Research, în Europa se muncește cel mai mult în Grecia, Cipru și Franța. În aceste state, o parte importantă a angajaților lucrează în mod regulat cel puțin 49 de ore pe săptămână.

Procentele confirmă această realitate: Grecia conduce clasamentul cu 12,4% dintre angajați care depășesc acest prag, urmată de Cipru cu 10% și Franța cu 9,7%. Aceste valori indică o presiune ridicată asupra forței de muncă, în comparație cu media Uniunii Europene.

Portugalia, peste media europeană

Pe locul patru în acest clasament se află Portugalia, unde 9,1% dintre angajați lucrează în mod constant 49 de ore sau mai mult pe săptămână. Nivelul este considerabil mai ridicat decât media Uniunii Europene, care este de 6,5%.

Această situație este cu atât mai relevantă cu cât depășește durata standard de lucru, stabilită la 35 de ore în sectorul public și 40 de ore în sectorul privat.

Potrivit analizei, Portugalia continuă să mențină o cultură a orelor lungi de muncă, chiar dacă fenomenul s-a diminuat comparativ cu începutul anilor 2000.

Cine lucrează cel mai mult

Datele arată că nu toți angajații sunt afectați în mod egal de aceste programe extinse. În Portugalia, de exemplu, aproximativ 35% dintre angajatori și 20% dintre persoanele care lucrează pe cont propriu depășesc frecvent pragul de 49 de ore pe săptămână.

În schimb, doar 6,8% dintre angajați se regăsesc în această situație, ceea ce sugerează că presiunea este mai mare asupra celor care conduc sau gestionează propriile afaceri.

Evoluția nivelului de educație

Raportul evidențiază și o schimbare importantă în structura forței de muncă. În Portugalia, procentul persoanelor cu studii superioare a crescut semnificativ în ultimele decenii.

Dacă în 1992 doar 11,4% dintre angajați aveau studii universitare, până la finalul anului 2024 această pondere a ajuns la 33,7%. Cu toate acestea, nivelul rămâne sub media Uniunii Europene.

În ultimul trimestru al anului 2025, doar 36,2% dintre portughezi aveau studii superioare, comparativ cu media UE de 39,2%. În acest clasament, Irlanda ocupă primul loc, cu 57,3%.

La polul opus se află România, unde doar 22,7% dintre persoane au studii superioare, cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană.

Probleme legate de calificare

Un alt aspect evidențiat de analiză este legat de nivelul de calificare al angajaților. Portugalia are cel mai mare procent de lucrători cu calificare redusă din Uniunea Europeană – 29,1%, dublu față de media europeană de 14,7%.

Acest dezechilibru poate influența atât productivitatea, cât și structura pieței muncii.

Creșterea numărului de angajați străini

Raportul analizează și prezența cetățenilor străini pe piața muncii. La nivelul Uniunii Europene, 10,5% dintre angajați erau străini în ultimul trimestru din 2025.

În Portugalia, procentul este mai mic, de 7,9%, însă a crescut considerabil în timp. Dacă în anul 2000 doar 1,4% dintre lucrători erau străini, în 2024 procentul a ajuns la 6,6%.

În comparație, Luxemburg are cea mai mare pondere, cu 54,4%, urmat de Spania, cu 16,8%.

Diferențe majore între statele europene

Datele analizate arată că piața muncii din Europa rămâne profund inegală, atât în ceea ce privește timpul de lucru, cât și nivelul de educație sau structura angajaților.

Deși există o tendință generală de reducere a orelor de muncă, unele țări continuă să funcționeze după modele în care programul extins este încă o realitate pentru mulți lucrători.