Un medicament vechi pentru diabet ar putea avea un efect important și asupra creierului. Ce au aflat specialiștii
Metformin este unul dintre cele mai cunoscute și prescrise medicamente pentru diabetul de tip 2, folosit de mai bine de 60 de ani pentru controlul glicemiei. Cu toate acestea, deși este un tratament banal în practica medicală, cercetătorii nu au înțeles complet până recent cum funcționează. Acum, un studiu publicat în Science Advances arată că medicamentul nu acționează doar prin ficat și intestin, așa cum s-a crezut multă vreme, ci și printr-o cale importantă din creier.
Descoperirea aparține unei echipe de la Baylor College of Medicine din Statele Unite și schimbă serios modul în care este privit metforminul. Cercetătorii au identificat un mecanism care implică o proteină numită Rap1 și o regiune a creierului cunoscută drept hipotalamus ventromedial. În experimentele pe șoareci, metforminul a ajuns în această zonă și a redus efectele unei stări asemănătoare diabetului prin inhibarea proteinei Rap1. Când oamenii de știință au folosit șoareci modificați genetic astfel încât să nu mai aibă Rap1 în această regiune, metforminul nu a mai avut același efect, deși alte medicamente antidiabetice au continuat să funcționeze.
Descoperirea care mută atenția din ficat spre creier
Până acum, explicația clasică era că metforminul reduce cantitatea de glucoză produsă de ficat și influențează și anumite procese intestinale. Noul studiu nu neagă aceste mecanisme, dar arată că ele nu spun toată povestea. Creierul pare să joace un rol direct în efectul antidiabetic al acestui medicament, iar reacția lui apare chiar la concentrații mai mici decât cele necesare pentru răspunsul ficatului sau al intestinului.
Cercetătorii au mers și mai departe și au identificat tipul de neuroni implicați. Este vorba despre neuronii SF1 din hipotalamusul ventromedial, care devin activi atunci când metforminul ajunge în creier. Acest detaliu este important pentru că deschide posibilitatea unor tratamente mai precise, care să țintească exact această cale biologică, nu doar efectele generale ale medicamentului în întregul organism.
Descoperirea este relevantă și pentru că metforminul este un medicament ieftin, vechi și folosit pe scară largă. Dacă mecanismul cerebral va fi confirmat și la oameni, nu doar la animale, medicii și cercetătorii ar putea încerca în viitor să amplifice exact această cale pentru a obține tratamente mai eficiente împotriva diabetului de tip 2. Autorii studiului spun clar că noul rezultat schimbă felul în care înțelegem acest medicament.
De ce interesul pentru metformin depășește deja diabetul
Metforminul este de mai mulți ani în centrul unor cercetări care merg dincolo de glicemie. Studiile recente au sugerat că medicamentul ar putea avea efecte și asupra proceselor de îmbătrânire, motiv pentru care este uneori descris ca un posibil medicament geroterapeutic. Un studiu publicat în 2025 a arătat că, într-un grup de femei în vârstă cu diabet de tip 2, inițierea tratamentului cu metformin a fost asociată cu un risc cu 30% mai mic de deces înainte de 90 de ani comparativ cu sulfonilureele. Autorii acelui studiu au subliniat însă că vorbim despre o asociere observațională, nu despre dovada unei relații cauzale.
Tocmai aici noua descoperire devine și mai interesantă. Dacă metforminul influențează direct anumite circuite cerebrale, atunci unele dintre beneficiile sale observate în alte studii ar putea avea o explicație comună. Cercetătorii de la Baylor spun că vor să analizeze dacă aceeași semnalizare Rap1 din creier ar putea sta și la baza altor efecte atribuite metforminului, inclusiv cele legate de creier și îmbătrânire.
Asta nu înseamnă că metforminul devine peste noapte un medicament-minune. Are efecte adverse cunoscute, mai ales digestive, și trebuie folosit doar în context medical adecvat. Însă ceea ce părea un tratament vechi, bine cunoscut și deja complet înțeles se dovedește a fi mai complex decât se credea. Iar uneori, cele mai mari surprize din medicină nu vin de la terapii noi, ci de la medicamente vechi care încă mai ascund mecanisme esențiale.