Un copil din patru tace după experiențele negative de pe internet. Resursele gratuite pe care părinții și profesorii le pot folosi

Copiii petrec tot mai mult timp online, dar faptul că se simt confortabil pe internet nu înseamnă automat că știu să recunoască toate pericolele. Un copil din patru nu vorbește cu nimeni despre experiențele negative întâlnite în mediul online, arată datele Poliției Române, în timp ce fraudele, conturile compromise, programele malițioase și mesajele cu conținut sexual se numără printre situațiile cu care elevii spun că s-au confruntat.

Odată cu începutul noului an școlar, proiectul național #SiguranțaOnline, inițiat de Poliția Română, Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și Asociația Română a Băncilor (ARB), pune la dispoziția copiilor, părinților și profesorilor mai multe instrumente gratuite. De la quiz-uri și povești educative până la ghiduri de control parental și teste pentru recunoașterea deepfake-urilor, materialele pot fi utilizate atât acasă, cât și la școală.

Un sfert dintre copii nu povestesc nimănui ce li se întâmplă online

Studiul „Siguranța copiilor în mediul online”, realizat de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității din cadrul Poliției Române, arată o situație aparent contradictorie. Aproximativ trei sferturi dintre elevi spun că se simt în siguranță atunci când folosesc internetul, dar experiențele negative sunt departe de a lipsi.

Printre problemele raportate se numără accesarea accidentală a unor materiale nepotrivite, infectarea telefonului sau calculatorului cu programe malițioase, compromiterea conturilor de social media, email sau jocuri și primirea unor mesaje cu caracter sexual.

Vezi și:

Ce se schimbă concret de la 1 octombrie cu TollRo. Tot ce trebuie să știe șoferii

Mai îngrijorător este faptul că aproximativ un copil din patru alege să nu vorbească cu nimeni atunci când trece printr-o astfel de experiență. Motivele pot varia de la rușine și teamă până la impresia că problema nu este suficient de serioasă sau că poate fi rezolvată fără ajutor.

Tocmai de aceea, specialiștii din cadrul proiectului insistă că instrumentele tehnice nu sunt suficiente. Controlul parental poate limita accesul la anumite aplicații sau conținuturi, dar nu poate înlocui comunicarea dintre copii și adulții în care aceștia au încredere.

Quiz-uri, povești și o „parolă de familie” pentru copii

Pentru cei mici și adolescenți, platforma #SiguranțaOnline pune la dispoziție teste prin care aceștia pot verifica dacă știu să identifice fraude, mesaje suspecte sau programe malițioase.

Vezi și:

Copiii, în fața unor noi reguli pe internet. Europa caută soluții pentru rețelele sociale, iar experții avertizează că interdicțiile nu sunt suficiente

Românii ar putea plăti în plus la energie pentru protecția rețelelor împotriva hackerilor. Ce se pregătește în Parlament

Pentru copiii mai mici există The Tricky Test, o experiență interactivă construită special în jurul siguranței pe internet. Tot pentru ei este disponibilă și seria „The Websters”, care explică prin povești și exemple simple pericolele pe care le pot întâlni online.

O recomandare interesantă este folosirea unei parole de familie. Ideea este explicată și în materialul video „Parola de familie”: părinții și copiii stabilesc un cuvânt secret cunoscut doar de ei.

Dacă un copil primește, de exemplu, un mesaj sau un apel în care cineva pretinde că este un membru al familiei și îi cere urgent bani, date sau să facă un anumit lucru, poate solicita parola. Metoda devine cu atât mai relevantă odată cu apariția instrumentelor AI care pot clona vocea unei persoane și pot fi utilizate în fraude tot mai greu de recunoscut.

Poliția Română pune la dispoziție și Ghidul Super-Eroului Sigur, cu recomandări adresate elevilor de diferite vârste.

Ce pot face părinții și profesorii

Pentru adulți există instrumente ceva mai tehnice. DNSC a realizat un ghid de control parental, care explică modul în care pot fi configurate funcțiile de protecție și cum trebuie acestea adaptate în funcție de vârsta copilului.

Un alt ghid practic de protecție digitală cuprinde recomandări despre parole, autentificarea în doi pași, actualizările software, protejarea informațiilor bancare, linkurile suspecte și folosirea rețelelor Wi-Fi publice.

Utilizatorii își pot testa și capacitatea de a identifica materiale false prin testul de vigilență digitală al DNSC, conceput pentru a diferenția conținutul legitim de materiale manipulate și alte potențiale amenințări.

Profesorii pot utiliza aceleași materiale în timpul orelor de dirigenție sau al activităților de educație digitală. Exemplele oferă puncte de plecare pentru discuții despre cyberbullying, conturi false, tentative de manipulare, fraude, protecția identității și ce trebuie să facă un elev atunci când ceva îl face să se simtă inconfortabil.

Regula cea mai importantă: copilul trebuie să știe că poate cere ajutor

Specialiștii recomandă câteva reguli simple care pot fi stabilite în orice familie. Copiii nu ar trebui să ofere parole, date personale, fotografii sau informații bancare unor necunoscuți, indiferent dacă discuția are loc într-un joc, pe social media sau într-o aplicație de mesagerie.

Aplicațiile și jocurile ar trebui descărcate numai din magazine oficiale, iar setările de confidențialitate trebuie verificate periodic. Orice mesaj care provoacă panică și solicită urgent bani, date sau o anumită acțiune ar trebui confirmat printr-un alt canal.

Copiii trebuie învățați și să nu acceseze linkuri suspecte, să nu autorizeze cumpărături fără acordul unui adult și, mai ales, să spună imediat unui adult de încredere dacă primesc o solicitare neobișnuită.

Ideea centrală a campaniei este însă mai simplă decât orice setare de securitate: copilul trebuie să știe că poate spune ce i s-a întâmplat fără teama că va fi certat sau că i se va lua imediat telefonul ori accesul la internet. Dacă prima reacție a adultului este pedeapsa, există riscul ca data viitoare copilul să aleagă să ascundă problema.

Mai multe instrumente sunt disponibile gratuit pe SiguranțaOnline.ro, iar incidentele de securitate cibernetică pot fi raportate către DNSC la 1911 sau prin platforma oficială de raportare.

Trenurile noi nu vor mai fi obligate să meargă cu 40 km/h în locuri unde cele vechi circulă mult mai repede