Un „calendar” uriaș din Epoca de Piatră, descoperit lângă Praga. Urmărea Soarele și Luna cu 1.000 de ani înainte de Stonehenge

Un „calendar” uriaș din Epoca de Piatră, descoperit lângă Praga. Urmărea Soarele și Luna cu 1.000 de ani înainte de Stonehenge
O imagine aeriană realizată prin teledetecție a structurii ritualice neolitice vechi de 6.500 de ani, descoperită în apropiere de Praga, în Cehia. foto: Universitatea Boemiei de Vest.

Oamenii care trăiau în Europa Centrală în urmă cu aproximativ 6.500 de ani nu aveau telescoape, ceasuri sau calendare, dar știau suficient despre cer încât să construiască un monument uriaș orientat după mișcările Soarelui și Lunii. Arheologii cercetează în apropierea localității Chleby, la aproximativ 40 de kilometri est de Praga, o incintă aproape circulară despre care cred că a funcționat ca centru ritualic și, în același timp, ca instrument pentru urmărirea unor momente astronomice importante.

Structura este cu aproximativ 1.000 de ani mai veche decât celebrul Stonehenge și reprezintă unul dintre cele mai vechi monumente de acest tip cunoscute în Europa Centrală, potrivit Universității Boemiei de Vest. Cercetarea arată că unele dintre intrările sale erau aliniate cu solstițiile și cu pozițiile extreme ale Lunii, sugerând că oamenii din Neolitic urmăreau cerul mult mai atent decât am putea presupune privind tehnologia de care dispuneau.

Descoperirea completează o imagine tot mai complexă asupra astronomiei preistorice. Cercetătorii au identificat recent și un posibil „prototip” al Stonehenge, ale cărui elemente erau, la rândul lor, orientate în raport cu solstițiile.

Un cerc de 230 de metri cu 12 intrări care nu sunt deloc întâmplătoare

Monumentul de la Chleby avea un diametru de aproximativ 230 de metri și era înconjurat de un șanț care depășea 2,5 metri adâncime. Cercetătorii au identificat 12 intrări distribuite aparent neregulat în jurul incintei. Tocmai această configurație i-a făcut însă pe arheologi să privească mai atent geometria construcției.

Petr Krištuf, arheolog la University of West Bohemia și coordonator al cercetării, spune că asemenea incinte circulare sunt practic necunoscute în regiune pentru această perioadă. După analizarea intrărilor, echipa a constatat că amplasarea lor forma un sistem prin care puteau fi urmărite momente importante ale ciclurilor solare și lunare.

Au fost identificate două puncte principale de observație. Unul era asociat cu pozițiile extreme ale Lunii pe orizont în cadrul ciclului său de aproximativ 18,6 ani. Celălalt stabilea o legătură între răsăritul Soarelui la solstițiul de vară și apusul de la solstițiul de iarnă. Este o orientare care amintește puternic de Stonehenge, numai că monumentul ceh este considerabil mai vechi.

Cât de sofisticate puteau deveni comunitățile preistorice este demonstrat și de descoperiri mai apropiate de România. La Botoșani, arheologii au identificat recent o megastructură cucuteniană veche de aproximativ 6.000 de ani, care ridică întrebări asemănătoare despre organizarea și viața colectivă a oamenilor din Neolitic.

Cercetătorii cehi excavează artefacte ritualice din șanțurile descoperite în apropierea unei incinte circulare cu un diametru de aproximativ 230 de metri, construită cu circa un mileniu înainte de Stonehenge. foto: University of West Bohemia.

Cranii și coarne de taur la intrarea în sanctuar

Indiciile nu sugerează că locul era doar un observator astronomic primitiv. În apropierea intrărilor, arheologii au descoperit cranii și coarne de taur, iar Jan Turek, de la Universitatea Carolină din Praga, crede că acestea ar fi putut decora porțile monumentale prin care oamenii intrau în incintă.

Taurul avea o puternică semnificație religioasă în rândul primelor comunități agricole din Europa, iar prezența acestor rămășițe întărește ipoteza că la Chleby aveau loc ceremonii. Observarea Soarelui și Lunii ar fi putut avea astfel atât o funcție practică, legată de ciclurile agricole, cât și una spirituală.

Pentru comunitățile care depindeau direct de agricultură, schimbarea anotimpurilor era esențială. Răsăritul la solstițiul de vară putea simboliza un început, în timp ce apusul la solstițiul de iarnă putea fi asociat cu încheierea unui ciclu. Petr Krištuf observă că aceeași logică apare mai târziu pe axa principală a Stonehenge.

De altfel, celebrul monument britanic continuă să ofere surprize. Cercetările recente privind Piatra Altarului de la Stonehenge arată cât de complexe erau rețelele și capacitățile logistice ale comunităților preistorice.

O vedere aeriană realizată cu drona asupra uneia dintre săpăturile pe două niveluri ale sitului, care arată un șanț neolitic și o locuință din Epoca Fierului, aparținând unei așezări ulterioare. foto: University of West Bohemia.

Sanctuarul a devenit mai târziu loc de înmormântare

Povestea monumentului de la Chleby nu s-a încheiat odată cu dispariția comunității care l-a construit. În zonă au fost găsite și rămășițe umane, iar cercetările anterioare au identificat un mormânt colectiv asociat culturii Únětice din Epoca Bronzului. Aproximativ 18 persoane au fost îngropate aici succesiv, ceea ce indică faptul că locul a continuat să aibă o semnificație specială timp de milenii.

Mai târziu, însă, memoria funcției originale pare să fi dispărut. În Epoca Fierului, șanțul a început să fie umplut, iar pe terenul fostului sanctuar a apărut o așezare obișnuită. Cercetătorii spun că această evoluție contrastează cu Stonehenge, care a trecut prin mai multe perioade de reutilizare și a rămas un reper monumental.

Arheologii nu au terminat cercetările. Următoarea etapă presupune inclusiv analizarea urmelor chimice păstrate în sol. Chiar dacă obiectele și construcțiile dispar, activitățile oamenilor pot modifica pentru mii de ani compoziția terenului, iar aceste semnale ar putea arăta unde se adunau oamenii și ce făceau în diferite zone ale complexului.

Descoperirea de la Chleby schimbă mai ales imaginea unei Europe neolitice primitive și slab organizate. Cu peste șase milenii în urmă, oamenii puteau construi un monument cu diametrul de aproape un sfert de kilometru, puteau urmări cicluri astronomice care se întind pe aproape două decenii și puteau integra toate aceste observații într-un spațiu ritualic. Cu o mie de ani înainte ca Stonehenge să înceapă să domine peisajul britanic, o comunitate din centrul Europei construise deja propriul monument orientat spre cer.