Turbina eoliană montată fără macara în Africa: invenția care poate schimba instalarea parcurilor în zone greu accesibile

Instalarea unei turbine eoliene de mari dimensiuni este, în mod normal, un exercițiu logistic complicat. Ai nevoie de drumuri suficient de bune pentru transportul componentelor, de echipe specializate, de ferestre meteo stabile și, mai ales, de macarale uriașe capabile să ridice turnuri, nacele și pale la zeci sau sute de metri înălțime. Exact această dependență de macarale grele limitează multe proiecte eoliene în zone izolate, deșertice, montane sau foarte vântoase, adică tocmai acolo unde producția de energie ar putea fi excelentă.

Fortescue, prin subsidiara Nabrawind, a demonstrat însă în Namibia o soluție care poate schimba această ecuație. Compania a instalat o turbină eoliană Goldwind GW165/6000 la parcul InnoVent Diaz folosind un sistem fără macara de mare tonaj. Tehnologia se numește Total Self Erecting System, sau Total SES, și este completată de soluția Skylift. Chiar dacă la fața locului a existat o macara de rezervă, pentru situații neprevăzute, instalarea propriu-zisă a fost realizată cu sistemul dezvoltat de Nabrawind.

De ce contează o turbină montată fără macara

Macaralele folosite la turbine eoliene moderne sunt extrem de scumpe, greu de transportat și dificil de operat în locuri izolate. În plus, ele au limite severe legate de vânt. Pentru anumite componente, cum ar fi palele, macaralele convenționale pot lucra doar la viteze ale vântului de aproximativ 6-8 m/s. Asta creează o problemă evidentă: cele mai bune locuri pentru turbine sunt adesea cele în care vântul este puternic și instabil, dar exact acolo instalarea devine mai dificilă.

Sistemul testat de Nabrawind în Namibia poate lucra în condiții mult mai dure. Potrivit companiei, operațiunea este posibilă în vânt instabil, la viteze de 15 m/s și rafale de până la 20 m/s. Pentru industria eoliană, diferența este semnificativă, deoarece reduce dependența de ferestre meteo rare și poate scurta timpul de instalare în proiecte unde fiecare zi de întârziere costă bani.

Tehnologia permite ridicarea turnului după ce rotorul este instalat la o înălțime de 30-40 de metri. Anterior, astfel de operațiuni necesitau înălțimi de 90-100 de metri pentru anumite configurații. Această evoluție face sistemul mai flexibil și mai potrivit pentru mai multe tipuri de turnuri și turbine existente, nu doar pentru proiecte construite special în jurul unei singure soluții.

Un alt avantaj important este posibilitatea de a ridica secțiuni de turnuri tubulare cu pereți subțiri fără compromiterea integrității structurale. Asta contează pentru turbinele moderne, unde optimizarea greutății și a materialelor este esențială. Dacă sistemul poate fi folosit pe scară largă, proiectele eoliene din zone greu accesibile ar putea deveni mai rapide, mai ieftine și mai puțin dependente de infrastructură rutieră complexă.

Namibia devine laborator pentru o tehnologie cu miză globală

Parcul eolian InnoVent Diaz se află într-una dintre cele mai bogate zone în vânt din lume, ceea ce îl transformă într-un loc ideal pentru validarea unei tehnologii de instalare în condiții dificile. Acolo, Nabrawind și Fortescue au montat prima turbină Goldwind GW165/6000 prin combinația Total SES și Skylift, iar proiectul nu se oprește aici. În total, parcul va include șapte turbine instalate cu această metodă.

Vezi și:

GM pariază pe baterii fără litiu: tehnologia cu sodiu care poate schimba rețeaua electrică

Energia solară a depășit cărbunele în SUA pentru prima dată. Momentul care arată cât de repede se schimbă lumea

Scopul este demonstrarea repetabilității. O singură turbină montată cu succes poate fi privită ca un experiment reușit. Șapte turbine instalate consecutiv, în aceleași condiții dificile, pot arăta că tehnologia este pregătită pentru utilizare comercială mai largă. Nabrawind vrea ca, până la instalarea celei de-a șaptea turbine, ciclul net de instalare să ajungă la aproximativ o săptămână pe turbină, fără necesitatea transportării unei macarale masive la fața locului.

Pentru Fortescue, achiziția Nabrawind se leagă de ambițiile sale de a accelera tranziția către operațiuni cu emisii nete zero și de a obține mai multă independență energetică. Dacă o companie poate instala rapid turbine eficiente în zone izolate, își poate alimenta mai ușor propriile operațiuni industriale cu energie regenerabilă. Dar impactul poate depăși cu mult interesul Fortescue.

Această tehnologie ar putea fi importantă pentru țări și regiuni unde potențialul eolian există, dar infrastructura lipsește. Africa, America de Sud, zonele de coastă izolate, platourile montane sau deșerturile pot deveni mai atractive pentru proiecte eoliene dacă logistica se simplifică. În loc să construiești drumuri speciale doar pentru a aduce macarale uriașe, poți folosi sisteme de auto-ridicare adaptate turbinei.

Pentru industria energiei regenerabile, acesta este genul de progres mai puțin spectaculos decât o baterie nouă sau un panou solar cu eficiență record, dar foarte important în practică. Costul energiei eoliene nu depinde doar de turbină, ci și de transport, instalare, mentenanță și timp pierdut în șantier. Dacă una dintre cele mai grele etape devine mai simplă, întreaga economie a proiectului se poate schimba.

În final, turbina montată fără macara în Namibia nu este doar o premieră tehnică. Este o demonstrație că tranziția energetică depinde și de soluții inginerești pragmatice, capabile să ducă tehnologia acolo unde înainte era prea greu, prea scump sau prea riscant. Dacă Total SES și Skylift își confirmă eficiența pe toate cele șapte turbine ale parcului InnoVent Diaz, instalarea eoliană în zone dificile ar putea intra într-o etapă complet nouă.

Cutie automată care ține turația sus: când protejează motorul și când anunță o defecțiune