Tesla ar fi modificat retroactiv contractele FSD. De ce termenul „supravegheat” poate deveni o problemă uriașă
Tesla se confruntă cu o nouă controversă legată de pachetul Full Self-Driving, după ce mai mulți proprietari au reclamat că documentele de achiziție din conturile lor par să fi fost modificate sau au devenit inaccesibile. Miza nu este doar una tehnică, ci și juridică. În centrul problemei se află cuvântul „supervised”, adăugat ulterior în denumirea sistemului, după ani în care Tesla a vândut Full Self-Driving ca o capabilitate care ar fi trebuit să ducă, în timp, la autonomie completă.
Potrivit informațiilor semnalate de proprietari și verificate de presa auto americană, unele contracte semnate între 2016 și începutul lui 2024 nu mai pot fi accesate în forma originală din conturile Tesla. În acea perioadă, pachetul era vândut ca „Full Self-Driving Capability”, fără termenul „supervised”. Abia în 2024, Tesla a început să folosească oficial denumirea „Full Self-Driving (Supervised)”, cu precizarea că sistemul nu transformă mașina într-un vehicul autonom.
De la promisiune de autonomie la sistem asistat de șofer
Problema Tesla vine din diferența dintre așteptarea creată și produsul livrat. Ani la rând, compania și Elon Musk au susținut că mașinile Tesla echipate cu hardware adecvat vor putea ajunge la autonomie completă prin actualizări software. Mulți clienți au plătit sume importante pentru pachetul FSD tocmai pe baza acestei promisiuni. În Statele Unite, prețul a ajuns până la 15.000 de dolari, adică aproximativ 13.800 de euro, în funcție de curs.
În martie 2024, Tesla a redenumit sistemul „Full Self-Driving (Supervised)”, iar noua formulare a schimbat radical percepția produsului. „Supervised” înseamnă că șoferul trebuie să rămână atent și responsabil, iar sistemul nu face mașina autonomă. Pentru clienții care au cumpărat FSD înainte de această schimbare, diferența nu este una de marketing minor. Este diferența dintre o promisiune de autonomie viitoare și un asistent avansat care necesită supraveghere permanentă.
Situația devine și mai complicată pentru proprietarii de mașini Tesla cu hardware HW3, produse între 2016 și 2023. Elon Musk a confirmat că aceste vehicule nu pot atinge autonomia nesupravegheată cu hardware-ul existent. Asta înseamnă că o parte importantă dintre mașinile vândute cu promisiunea FSD nu ar putea livra ceea ce mulți clienți au înțeles că au cumpărat, cel puțin nu fără un retrofit hardware semnificativ.
Dacă documentele originale care arătau exact formularea contractuală devin inaccesibile, problema capătă o dimensiune juridică mult mai gravă. Nu mai vorbim doar despre un produs întârziat sau redenumit, ci despre accesul clienților la dovezile care ar putea conta în cereri de rambursare, arbitraj sau procese colective.
De ce documentele originale sunt atât de importante
În orice dispută contractuală, formularea de la momentul achiziției este esențială. Dacă un client a cumpărat Full Self-Driving într-o perioadă în care nu exista termenul „supervised”, iar acum documentul din cont apare modificat sau nu se mai deschide, apar întrebări serioase despre transparență și conservarea probelor. Pentru Tesla, momentul este sensibil, deoarece compania se confruntă cu litigii privind publicitatea făcută sistemelor Autopilot și FSD.
Există deja un istoric care alimentează suspiciunile. Tesla a șters anterior o postare de pe blog din 2016 în care susținea că toate vehiculele produse ar avea hardware-ul necesar pentru autonomie completă la un nivel de siguranță peste cel uman. Postarea poate fi găsită prin arhive web, dar dispariția ei de pe site-ul Tesla a fost observată într-un context în care procesele legate de FSD deveneau tot mai serioase.
Dacă modificarea sau inaccesibilitatea documentelor se confirmă la scară largă, consecințele pot fi importante. În sistemul juridic american, alterarea sau pierderea probelor relevante pentru litigii poate duce la sancțiuni. Chiar și fără o concluzie definitivă, percepția publică este deja afectată: clienții care au plătit pentru FSD vor să știe ce au cumpărat exact, nu ce spune Tesla astăzi că au cumpărat.
Pentru proprietarii Tesla, sfatul practic este simplu: verifică documentele din cont, salvează copii locale și documentează orice schimbare sau eroare de acces. Nu este vorba doar despre neîncredere, ci despre protejarea propriei achiziții. Într-o piață în care software-ul devine parte majoră din valoarea mașinii, contractele digitale devin la fel de importante ca factura sau cartea mașinii.
Cazul Tesla arată o problemă mai mare a industriei auto moderne. Când o mașină este vândută cu promisiuni software pe termen lung, cumpărătorul nu plătește doar pentru ce primește în ziua livrării, ci și pentru ce i se spune că va primi în viitor. Dacă acel viitor este redenumit, limitat sau retras, producătorul trebuie să explice clar ce se întâmplă. Iar când explicația lipsește, cuvântul „supervised” devine mai mult decât o precizare tehnică. Devine simbolul unei promisiuni care s-a schimbat pe drum.