Televizorul din anii ’70 era mai mic decât monitorul tău de astăzi. Cât de mult au crescut ecranele în jumătate de secol
În anii ’70, un televizor cu diagonala de 21 de inci era suficient pentru întreaga familie. Astăzi, un asemenea ecran ar părea mic chiar și într-un dormitor. Potrivit unei analize publicate de BGR, diagonala medie a televizoarelor instalate în locuințele din Statele Unite ajunsese la 47,5 inci în 2022. Diferența spune multe despre evoluția tehnologiei și despre felul în care consumăm divertisment.
Creșterea nu s-a oprit aici. Televizoarele de 55 și 65 de inci au devenit obișnuite. Modelele de 75, 85 sau chiar 98 de inci nu mai sunt simple demonstrații tehnologice. Ele pot fi găsite în magazine și ajung în tot mai multe sufragerii.
Cum arăta televizorul obișnuit în anii ’70
Diagonala tipică a unui televizor pentru acasă era de aproximativ 21 de inci. Modelele considerate premium puteau avea între 19 și 25 de inci. Nu erau însă deloc mici ca obiecte. Carcasa cu tub catodic ocupa mult spațiu și putea cântări zeci de kilograme.
Televizorul era adesea integrat într-o consolă din lemn. Aceasta includea difuzoare frontale și butoane mecanice. Unele modele semănau mai mult cu o piesă masivă de mobilier decât cu un aparat electronic. Telecomanda exista, dar era încă un lux și nu făcea parte din dotarea standard a fiecărei locuințe.
Imaginea avea formatul 4:3. Ecranul era aproape pătrat. Un televizor de 21 de inci avea o suprafață vizibilă de aproximativ 16,8 inci pe 12,6 inci. Chiar dacă diagonala nu pare minusculă, suprafața totală era de peste patru ori mai mică decât cea a unui televizor modern de 47,5 inci.
Tubul catodic limita și dimensiunea maximă. Cu cât ecranul devenea mai mare, cu atât televizorul era mai greu și mai adânc. Evoluția de la televizorul CRT la modelele moderne a schimbat complet obiectul din sufragerie. Ecranul nu mai avea nevoie de o cutie uriașă în spate.
Momentul în care televizoarele au început să crească
Schimbarea majoră s-a produs odată cu apariția televizoarelor plate și a conținutului de înaltă definiție. Începând cu anii 2000, panourile LCD și plasma au devenit mai accesibile. Televizoarele nu mai cântăreau cât un dulap și puteau fi transportate sau montate pe perete mult mai ușor.
Formatul imaginii s-a schimbat și el. Raportul 4:3 a fost înlocuit treptat de 16:9. Filmele, jocurile și transmisiunile sportive puteau ocupa o suprafață mai lată. Un ecran mare a început să ofere o experiență apropiată de cea din cinematograf.
Rezoluția a avut un rol esențial. Un televizor mare cu imagine analogică scotea rapid în evidență lipsa detaliilor. Trecerea la Full HD și apoi la 4K a permis creșterea diagonalei fără ca imaginea să pară neclară de la o distanță normală.
Prețurile au coborât în același timp. Un televizor de 55 de inci nu mai este automat un produs premium. Producătorii oferă acum modele accesibile cu ecrane de 65 sau 75 de inci. Există chiar și televizoare Mini LED de 98 de inci, adică o diagonală de aproape 2,5 metri. În anii ’70, un televizor cu diagonala de 21 de inci era suficient pentru întreaga familie.
Dimensiunea nu mai este singurul lucru important
Piața actuală nu mai este definită doar de întrebarea „cât de mare este televizorul?”. Cumpărătorii compară acum OLED, Mini LED, QLED și Micro RGB. Luminozitatea, nivelul de negru, rata de refresh și procesarea imaginii au devenit la fel de importante ca diagonala.
Un ecran mai mare poate oferi o experiență mai captivantă. Acesta nu este însă automat și mai bun. Un panou de calitate slabă poate avea culori șterse, iluminare neuniformă și un contrast modest. Un model mai mic, dar performant, poate produce o imagine net superioară.
Spațiul disponibil contează și el. Un televizor de 85 de inci poate domina complet o cameră mică. Distanța de vizionare trebuie adaptată rezoluției și diagonalei. Pentru 4K poți sta mai aproape decât în cazul unui televizor vechi, deoarece pixelii sunt mult mai greu de observat.
Diferența dintre anii ’70 și prezent rămâne spectaculoasă. Atunci, un ecran de 25 de inci era vârful divertismentului casnic. Astăzi, chiar și un televizor de 50 de inci poate fi considerat modest. Discuția s-a mutat deja către diferențele dintre OLED și Mini LED, iar diagonalele apropiate de 100 de inci devin treptat mai accesibile.