Telefonul tău știe unde ești datorită lui Einstein: sateliții GPS sunt reglați intenționat „greșit” înainte de lansare

Telefonul tău știe unde ești datorită lui Einstein: sateliții GPS sunt reglați intenționat „greșit” înainte de lansare
Foto: NASA

De fiecare dată când deschizi harta pe telefon, ceri o rută cu mașina sau verifici în cât timp ajunge curierul, folosești fără să-ți dai seama una dintre cele mai spectaculoase aplicații practice ale teoriei relativității. GPS-ul nu funcționează doar cu sateliți, semnale radio și algoritmi de poziționare. Funcționează și pentru că inginerii țin cont, foarte precis, de felul în care timpul se schimbă în funcție de viteză și gravitație.

Fiecare satelit din constelația GPS are la bord ceasuri atomice extrem de exacte. Partea surprinzătoare este că aceste ceasuri nu sunt setate să meargă perfect pe Pământ înainte de lansare. Dimpotrivă, sunt reglate intenționat să ticăie puțin mai încet. Motivul ține de relativitatea lui Albert Einstein: odată ajunse pe orbită, ceasurile sateliților încep să meargă mai repede față de cele de la sol, scrie presa străină.

Diferența pare infimă, dar pentru GPS este uriașă. Fără corecție, poziția indicată de telefonul tău ar putea devia cu aproximativ zece kilometri pe zi. Cu alte cuvinte, nu ai mai rata doar o stradă sau o ieșire de pe autostradă. Sistemul de navigație ar deveni rapid inutil.

De ce timpul nu curge la fel pe orbită și pe Pământ

Diferența de timp din GPS este produsă de două efecte relativiste care trag în direcții opuse. Primul vine din relativitatea restrânsă. Sateliții GPS se deplasează cu viteze foarte mari, de ordinul mai multor kilometri pe secundă, iar un ceas aflat în mișcare rapidă pare să ticăie mai încet pentru un observator de la sol. Acest efect ar face ca ceasul unui satelit să piardă aproximativ 7 microsecunde pe zi.

Al doilea efect vine din relativitatea generală. Sateliții GPS orbitează la aproximativ 20.000 de kilometri deasupra Pământului, acolo unde gravitația este mai slabă decât la suprafață. Într-un câmp gravitațional mai slab, timpul curge mai repede. Acest efect este mai puternic și ar face ca ceasurile sateliților să câștige aproximativ 45 de microsecunde pe zi.

Cele două efecte nu se anulează. Dacă scazi cele 7 microsecunde pierdute din cauza vitezei din cele 45 de microsecunde câștigate din cauza gravitației mai slabe, rezultă un avans net de aproximativ 38 de microsecunde pe zi. Asta înseamnă că ceasul unui satelit GPS ajuns pe orbită merge mai repede decât unul de pe Pământ, cu o diferență mică pentru viața de zi cu zi, dar enormă pentru navigație.

Cum ajunge o microsecundă să strice harta

GPS-ul funcționează prin măsurarea timpului. Telefonul sau sistemul de navigație primește semnale de la mai mulți sateliți și calculează cât timp a durat ca acele semnale să ajungă la el. Apoi transformă timpul în distanță, folosind viteza luminii.

Aici apare problema. Lumina parcurge aproximativ 300 de metri într-o singură microsecundă. Asta înseamnă că o eroare aparent minusculă în ceas poate produce o eroare mare în distanță. Dacă această eroare se acumulează zi după zi, poziționarea devine rapid greșită.

Cele 38 de microsecunde pe zi s-ar traduce într-o abatere de ordinul kilometrilor. În explicațiile citate frecvent despre GPS și relativitate, o astfel de eroare necorectată ar face ca poziția calculată să se deplaseze cu aproximativ 10 kilometri pe zi. Mai mult, sistemul ar începe să dea rezultate măsurabil greșite după doar câteva minute, nu după săptămâni sau luni.

Corecția se face înainte ca satelitul să părăsească Pământul. Ceasul atomic este reglat cu o frecvență ușor mai mică decât cea finală dorită. Un ceas GPS trebuie să funcționeze în orbită la frecvența de 10,23 MHz, dar pe sol este setat la aproximativ 10,22999999543 MHz. Practic, ceasul este „greșit” pe Pământ pentru a deveni corect în spațiu.

Aceasta nu este singura ajustare. Orbitele sateliților nu sunt perfect circulare, iar mici variații de altitudine și viteză produc alte abateri. Acestea sunt corectate separat, prin calcule făcute de receptorul GPS. Totuși, reglajul inițial al frecvenței este corecția principală, cea fără de care sistemul nu ar putea funcționa corect.

Povestea GPS-ului arată că relativitatea nu este doar o teorie spectaculoasă din manualele de fizică. Este o unealtă inginerească folosită zilnic, în timp real, de miliarde de dispozitive. De fiecare dată când telefonul îți arată corect unde ești, timpul lui Einstein lucrează discret în fundal.