Doi sateliți s-au „vânat” în orbită: exercițiul Space Force care arată cum se schimbă securitatea spațială
Forțele Spațiale ale SUA au finalizat o simulare neobișnuită pe orbită, în care doi sateliți au fost puși să se urmărească, să se apropie și să se fotografieze reciproc într-un scenariu care imită apariția unei amenințări spațiale. Potrivit unui anunț oficial al U.S. Space Force, misiunea VICTUS HAZE a fost creată pentru a testa cât de repede pot fi lansate și operate vehicule spațiale atunci când apare un obiect suspect pe orbită.
Nu a fost un conflict real în spațiu și nici o confruntare între sateliți militari ai unor țări diferite. Totul a fost un exercițiu controlat, însă unul cu o miză clară: SUA vrea să demonstreze că poate trimite rapid un satelit în orbită, îl poate apropia de un alt obiect și îi poate analiza comportamentul înainte ca o situație reală să devină periculoasă.
Satelitul Puma a fost lansat în mai puțin de 17 ore
Misiunea a început cu lansarea satelitului Puma, construit de Rocket Lab și trimis pe orbită cu racheta Electron pe 19 iunie 2026. Compania a primit ordinul de lansare cu doar 16 ore și 42 de minute înainte de decolare, un nou record pentru programul american de lansări spațiale rapide. Rocket Lab a confirmat că satelitul Pioneer, numit Puma în cadrul misiunii, a fost pregătit pentru prima manevră orbitală la 37 de ore și 36 de minute după lansare.
În mod normal, pregătirea unei misiuni spațiale durează luni sau chiar ani. Pentru VICTUS HAZE, Space Force a vrut să testeze exact opusul: dacă o companie privată poate primi o solicitare urgentă, poate calcula o orbită nouă, poate pregăti racheta și poate trimite un vehicul în spațiu aproape imediat.
Satelitul Puma nu a fost trimis într-o orbită stabilită din timp. Space Force a cerut ca vehiculul să ajungă într-o orbită necunoscută anterior echipei Rocket Lab, tocmai pentru a reproduce cât mai bine situația în care un obiect suspect apare brusc în apropierea Pământului.
În ultimii ani, siguranța traficului spațial a devenit o problemă tot mai importantă, mai ales după creșterea numărului de sateliți comerciali și militari. Situațiile în care un aparat pierde contactul cu operatorii sau devine greu de urmărit pot ridica semne de întrebare, așa cum s-a întâmplat recent și în cazul unui satelit Starlink pierdut pe orbită, monitorizat inclusiv de autoritățile americane.
JACKAL a așteptat în orbită și a urmărit noul „intrus”
Înainte ca Puma să fie lansat, un alt satelit, JACKAL-0004, operat de compania True Anomaly, se afla deja pe orbită. Acesta fusese trimis în spațiu pe 3 mai 2026, la bordul unei rachete SpaceX Falcon 9, și a primit misiunea de a identifica și analiza satelitul Rocket Lab după sosirea sa.
JACKAL a tratat Puma drept o țintă „necooperantă”, ceea ce înseamnă că satelitul urmărit nu transmitea informații speciale pentru a ajuta cealaltă navă să îl localizeze. În câteva ore, sistemele JACKAL au detectat vehiculul, s-au apropiat de el și au realizat imagini din mai multe unghiuri. True Anomaly spune că satelitul a efectuat mai multe manevre în jurul lui Puma și a trimis datele procesate către echipele de la sol.
Exercițiul a fost finalizat în 61 de ore, înaintea termenului-limită de 72 de ore impus de Space Force. Compania True Anomaly susține că demonstrația a inclus întregul lanț operațional: localizare, apropiere, urmărire, captare de imagini și analiză rapidă a obiectului urmărit.
Ideea nu este complet nouă, însă viteza cu care s-a desfășurat misiunea face diferența. În spațiu, un satelit poate schimba orbita, poate pierde comunicația sau poate deveni o amenințare pentru alte vehicule. Capacitatea de a-l identifica rapid și de a-i observa comportamentul devine tot mai importantă într-o perioadă în care orbita joasă a Pământului este tot mai aglomerată.
De ce SUA investește în astfel de exerciții
Programul Tactically Responsive Space, din care face parte VICTUS HAZE, urmărește să transforme spațiul într-un domeniu unde reacția poate fi rapidă, nu lentă și birocratică. Space Force vrea să poată trimite sateliți la nevoie, fără pregătiri îndelungate, pentru supraveghere, comunicații sau identificarea unor obiecte aflate pe orbită.
Acest lucru nu înseamnă că fiecare satelit care se apropie de altul este o armă sau o amenințare. Multe manevre de apropiere sunt necesare pentru inspecții, reparații, eliminarea deșeurilor spațiale sau testarea unor tehnologii noi. Totuși, aceeași capacitate poate fi folosită și pentru scopuri militare, motiv pentru care statele investesc tot mai mult în supravegherea orbitală.
Tehnologiile de observare din spațiu evoluează rapid. De exemplu, cercetători chinezi au prezentat anterior un concept de satelit spion capabil să observe detalii extrem de fine, ceea ce arată cât de importantă devine capacitatea de a identifica obiecte și activități de la distanțe foarte mari.
VICTUS HAZE este a doua demonstrație majoră din acest program. Prima, VICTUS NOX, a testat în principal viteza de lansare. De această dată, accentul a fost pus pe ce se întâmplă după lansare: dacă satelitul poate manevra, găsi un alt obiect și transmite rapid informații utile.
Pentru Space Force, rezultatul este un argument că viitoarele misiuni nu trebuie să fie pregătite cu ani înainte. Pentru restul lumii, exercițiul confirmă că orbita Pământului devine tot mai mult un spațiu de competiție tehnologică, supraveghere și reacție rapidă.