Tamburi spate care nu se reglează automat: pedală lungă, frână de mână slabă și uzură inegală

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Tamburi spate care nu se reglează automat: pedală lungă, frână de mână slabă și uzură inegală
Tambur de frână cu mecanismul de autoreglare al saboților

Frânele cu tambur pot funcționa zeci de mii de kilometri fără să atragă atenția șoferului, dar mecanismul lor depinde de mai multe componente care trebuie să se miște liber. Atunci când sistemul de autoreglare nu mai compensează uzura saboților, distanța dintre aceștia și tambur crește progresiv. Rezultatul poate fi o pedală de frână cu o cursă mai lungă și o frână de mână care trebuie trasă din ce în ce mai mult.

Problema poate apărea treptat, motiv pentru care este ușor să te obișnuiești cu schimbarea comportamentului. Uneori proprietarul observă situația abia când frâna de mână nu mai ține mașina corespunzător pe o pantă sau când pedala coboară vizibil mai mult înainte ca frânele să reacționeze ferm.

Autoreglajul trebuie să mențină saboții aproape de tambur

Mecanismul de autoreglare are rolul de a compensa materialul pierdut prin uzura saboților. Pe măsură ce aceștia se subțiază, sistemul modifică poziția de repaus astfel încât distanța până la suprafața tamburului să rămână redusă. Dacă mecanismul se gripează din cauza ruginii, prafului sau depunerilor, această compensare nu mai are loc.

Într-o asemenea situație, cilindrul de frână trebuie să împingă saboții pe o distanță mai mare înainte ca ei să atingă tamburul. Volumul suplimentar de lichid necesar pentru această deplasare se traduce printr-o cursă mai lungă a pedalei. După reglarea corectă a saboților, pedala poate reveni la un punct de acționare mai înalt, cu condiția să nu existe aer sau alte probleme în sistemul hidraulic.

Acumulările de praf și coroziunea sunt frecvente în interiorul tamburului, unde mecanismul lucrează într-un spațiu închis. Arcurile slăbite, montarea greșită a componentelor după o intervenție sau un dispozitiv de reglare blocat pot împiedica funcționarea normală. Dacă problema apare imediat după schimbarea saboților, montajul merită verificat cu atenție.

Autoreglajul nu trebuie confundat cu tensionarea cablului frânei de mână. Strângerea cablului pentru a compensa saboții aflați prea departe de tambur poate ascunde temporar simptomele, dar nu repară cauza și poate face ca frâna de parcare să rămână parțial aplicată.

Frâna de mână slabă și uzura diferită pot indica probleme suplimentare

Dacă o roată spate frânează mai eficient decât cealaltă, uzura saboților poate deveni neuniformă. Un mecanism de reglare blocat numai pe o parte poate produce diferențe importante între cele două roți. La inspecție trebuie comparată grosimea materialului de fricțiune și poziția mecanismelor de reglare.

Cilindrii de frână trebuie verificați pentru scurgeri și pentru libertatea de mișcare a pistoanelor. Lichidul de frână ajuns pe saboți reduce dramatic coeficientul de frecare și impune de regulă înlocuirea componentelor contaminate. Un piston gripat poate produce efectul opus, lăsând unul dintre saboți prea aproape de tambur și generând încălzire excesivă.

Starea tamburului contează la fel de mult. O suprafață foarte uzată, ovalizată sau cu un diametru peste limita admisă poate împiedica obținerea unei frânări corecte chiar și cu saboți noi. În asemenea cazuri, reglarea agresivă a saboților poate conduce la frecare permanentă și supraîncălzire.

Dacă pedala și-a mărit brusc cursa, trebuie exclusă și o problemă hidraulică. Aerul în instalație sau pierderea de lichid de frână sunt situații mai grave și nu trebuie atribuite automat tamburilor. O verificare completă a sistemului este indicată atunci când apar simultan o pedală lungă, frână de mână slabă și diferențe de frânare între roțile spate.