„Supergirl” a fost montat de două ori înainte de lansare. Warner Bros. a testat două versiuni ale filmului

„Supergirl” trebuia să demonstreze că noul univers DC poate funcționa și dincolo de filmele regizate direct de James Gunn. În schimb, producția cu Milly Alcock în rolul lui Kara Zor-El a ajuns în centrul unei discuții despre intervențiile de studio, testările cu public și tensiunile creative din culisele Warner Bros. Potrivit unei relatări The Playlist, bazată pe informații apărute în The Hollywood Reporter, DC Studios a testat două montaje diferite ale filmului înainte de premiera din cinematografe.

Decizia a venit după luni în care reacțiile publicului la proiecțiile de test ar fi rămas sub nivelul așteptărilor. În loc să se limiteze la ajustări obișnuite de ritm, efecte vizuale sau muzică, studioul ar fi pregătit un montaj alternativ, pus ulterior față în față cu versiunea regizorului Craig Gillespie. Este un proces neobișnuit, chiar și pentru un blockbuster de supereroi, și arată cât de atent a fost analizat filmul înainte de lansare.

Două versiuni ale aceluiași film, testate în fața publicului

Sursele citate de presa americană susțin că „Supergirl” a avut probleme încă din etapa de post-producție. Scorurile obținute la proiecțiile de test s-ar fi situat în zona de 60 de puncte, fără să ajungă la nivelul de entuziasm pe care Warner Bros. îl urmărește, de regulă, pentru un titlu important dintr-o franciză atât de mare.

În aceste condiții, DC Studios ar fi autorizat un așa-numit „bakeoff”, un test direct între montajul pregătit de Craig Gillespie și o versiune construită de studio. Montajul alternativ ar fi fost cu aproximativ 11 minute mai scurt și ar fi redus din accentul pus pe antagonistul Krem, interpretat de Matthias Schoenaerts. Publicul ar fi preferat versiunea de studio, însă diferența ar fi fost de doar două puncte.

Vezi și:

Ai vândut sau cumpărat o locuință în 2026? Ce date despre tranzacție ajung la ANAF

Asta nu înseamnă automat că filmul lansat în cinema este complet diferit de intenția inițială a regizorului. În blockbusterele moderne, montajul trece frecvent prin multe variante, iar studiourile urmăresc atent ritmul, claritatea poveștii și reacțiile spectatorilor. Totuși, testarea simultană a două ediții realizate de tabere diferite sugerează că echipa nu a găsit repede tonul potrivit pentru această versiune a personajului.

În recenzia de pe Playtech pentru „Supergirl”, pe Kara Zor-El am prezentat-o ca pe o eroină mai furioasă, vulnerabilă și imprevizibilă decât Clark Kent. Tocmai această direcție mai întunecată, combinată cu aventura spațială și umorul de tip DC modern, pare să fi fost dificil de echilibrat în montajul final.

Muzica, villainul și presiunea uriașă pusă pe noul DCU

Relatările din presa de specialitate vorbesc și despre diferențe de viziune între James Gunn și Craig Gillespie. Un detaliu aparent mic, dar relevant pentru tonul filmului, a fost alegerea melodiei din secvența finală de acțiune. Gillespie ar fi susținut o versiune lentă și melancolică a piesei „The Middle”, în timp ce Gunn ar fi preferat un cover după „Girls Just Want to Have Fun”.

O astfel de decizie poate părea minoră, însă muzica are un rol important în filmele lui Gunn. Regizorul și șeful DC Studios a construit o parte din identitatea „Guardians of the Galaxy” și „Superman” prin piese pop și rock folosite în momente-cheie. Într-un film ca „Supergirl”, unde publicul trebuie să accepte o eroină cu o energie mai rebelă și mai puțin optimistă, alegerea unei melodii poate schimba complet senzația lăsată de o scenă.

Presiunea este cu atât mai mare pentru că „Supergirl” nu este un proiect izolat. Filmul face parte din strategia amplă a DC Studios, unde James Gunn și Peter Safran încearcă să refacă universul cinematografic după ani marcați de lansări inegale. În planul anunțat de studio, Kara Zor-El urmează să reapară și în „Man of Tomorrow”, iar alte proiecte, inclusiv „Clayface”, trebuie să demonstreze că DC poate susține povești cu personaje mai puțin previzibile decât Superman sau Batman.

Problema pentru Warner Bros. este că rezultatele de box office au fost considerate sub așteptări pentru un film cu un buget mare și cu o miză atât de importantă pentru relansarea DC. Filmul nu pare însă să fi schimbat deocamdată strategia studioului. Următoarele producții rămân în dezvoltare, iar planul pentru universul DC continuă, cu proiecte despre care poți citi și în materialul Playtech despre filmele și serialele DC programate în următorii ani.

„Supergirl” rămâne, astfel, un caz interesant despre felul în care funcționează marile francize: chiar și atunci când un regizor are o viziune clară, studioul poate interveni decisiv atunci când testele nu oferă semnalele dorite. Iar diferența dintre un film personal și un film construit pentru publicul cel mai larg poate ajunge, uneori, la doar 11 minute de montaj.

Nokia pune buton AI pe telefoane cu tastatură și jack de căști. Mulți nu înțeleg la ce folosește