„Regina aisbergurilor” moare spectaculos: uriașul A23a, de trei ori cât New York-ul, se topește în „pastă albastră” după 40 de ani pe mare

După aproape patru decenii de derivă, cel mai longeviv aisberg din lume, cunoscut sub numele de A23a, își trăiește ultimele clipe. Noile imagini captate de satelitul Terra al NASA arată cum uriașa bucată de gheață s-a transformat într-un amestec spectaculos de alb și albastru intens, semn clar al destrămării sale. A23a, cândva de trei ori mai mare decât New York-ul, și-a pierdut structura masivă și s-a transformat într-o „pastă albastră” — o etapă finală în viața unui aisberg.

Descoperirea marchează sfârșitul unei povești geologice impresionante, care a început în 1986, când A23a s-a desprins din platforma de gheață Filchner-Ronne din Antarctica. De atunci, a supraviețuit furtunilor, curenților oceanici și temperaturilor în schimbare, oferind cercetătorilor o imagine rară asupra longevității formațiunilor de gheață în derivă.

A23a nu a fost un aisberg obișnuit. După desprinderea sa, în vara anului 1986, uriașul s-a blocat aproape imediat de fundul mării, deoarece baza sa submarină s-a agățat de platforma continentală. Astfel, timp de peste 30 de ani, a rămas aproape nemișcat, lipit de locul de origine. A fost nevoie până în 2020 pentru ca A23a să se elibereze și să înceapă o adevărată călătorie epică pe apele Antarcticii.

După desprindere, aisbergul a fost prins din nou — de data aceasta într-un uriaș curent oceanic circular, cunoscut sub numele de „gyre”. Timp de luni întregi, A23a s-a rotit în loc, ca într-un dans lent, înainte să fie eliberat de curenți și să-și continue drumul spre nord. În decembrie 2024, colosul de gheață se îndrepta direct spre insula South Georgia, un ecosistem delicat populat de milioane de pinguini și foci. O eventuală coliziune ar fi putut produce un dezastru ecologic — aisbergul ar fi blocat accesul animalelor la mare.

Vezi și:

Cum funcționează drona marină MAGURA V5. Este una dintre cele mai avansate arme navale și poate parcurge până la 800 de kilometri

Din fericire, scenariul s-a schimbat în mai 2025, când A23a a început să se fragmenteze în bucăți mai mici, chiar înainte de a ajunge la coastă. În acel moment, cercetătorii au știut că „regina aisbergurilor” intrase în faza finală a existenței sale.

Ultimele imagini din spațiu arată dezastrul lent

Pe 26 decembrie 2025, satelitul Terra al NASA a surprins una dintre ultimele imagini clare ale aisbergului. Ceea ce se vede este departe de blocul compact de odinioară: în locul suprafeței albe imaculate, apar dungi albastre intense — adevărate „cicatrici” ale topirii. Aceste striații se formează atunci când apa rezultată din topirea gheții se adună în crăpăturile adânci și reflectă lumina soarelui în nuanțe vii de albastru.

Ted Scambos, cercetător în științele climei la University of Colorado Boulder, explică fenomenul: „Ceea ce vedem sunt iazuri de topire, care se formează atunci când structura gheții de la suprafață se degradează. Greutatea apei forțează crăpăturile să se deschidă, iar aceste linii albastre urmează adesea canelurile sculptate pe dedesubtul aisbergului, de mișcarea sa de-a lungul solului antarctic.”

Aceste modele sunt, de fapt, amintirea mișcării sale de secole peste continentul de gheață. Walter Meier, specialist la National Snow and Ice Data Center (NSIDC), a remarcat că este „impresionant că aceste striații sunt încă vizibile după atâta timp”. Într-o fotografie ulterioară, făcută pe 27 decembrie de un astronaut de pe Stația Spațială Internațională, dungile albastre par deja estompate, semn că procesul de topire s-a accelerat și că suprafața aisbergului a devenit o întindere uniformă de apă topită.

O fotografie realizată de un astronaut pe 27 decembrie a dezvăluit un iaz de topire mai uniform pe suprafața aisbergului A23a, sugerând că dungile sale vibrante au dispărut deja. (imagine: NASA/Programul ISS)

Moartea unui gigant: de la gheață solidă la „mâl albastru”

Pe măsură ce A23a a avansat spre Atlanticul de Sud, a întâlnit ape semnificativ mai calde, venite dinspre America de Sud. Aceste curente au început să topească rapid gheața, reducând aisbergul la doar o treime din dimensiunea sa inițială. În jurul său s-au format sute de fragmente mai mici, desprinse de pe margini, iar o parte din masa sa s-a transformat într-un amestec de gheață spartă și apă — un „mâl gri” numit de specialiști ice mélange.

Imaginile din decembrie arată cum aceste resturi înconjoară A23a ca un halou, dovadă a destrămării sale lente. Cercetătorii cred că în doar câteva luni uriașul se va dizolva complet în ocean, punând punct unei existențe care a durat aproape 40 de ani.

Pentru climatologi, acest sfârșit nu este doar un eveniment spectaculos, ci și un avertisment. „Aisbergurile ca A23a sunt martorii vii ai schimbărilor climatice din ultimele decenii. Faptul că se destramă mai repede și mai devreme ne arată cum oceanele calde devin un factor-cheie în topirea accelerată a gheții antarctice”, avertizează Scambos.

De la titlul de „cel mai mare aisberg” la o amintire albastră

De-a lungul existenței sale, A23a a purtat de mai multe ori titlul de cel mai mare aisberg din lume. L-a pierdut și recâștigat în funcție de evenimentele naturale din jurul Antarcticii — cea mai recentă dată în iunie 2023, când A-76A s-a rupt în fragmente. În septembrie 2025, însă, după episodul de la South Georgia, A23a a pierdut definitiv statutul în fața aisbergului D15A, care are acum o suprafață de aproximativ 3.100 de kilometri pătrați.

În prezent, nimeni nu poate spune cu certitudine cât din A23a a mai rămas. Sateliții NASA arată doar pete albastre și gri în locul colosului compact de altădată. În câteva luni, probabil, tot ce va mai exista va fi o amintire: o pată de apă rece în mijlocul Atlanticului și o pagină nouă în arhiva de imagini „Earth from Space”.

A23a a fost, pentru oameni de știință și pentru observatorii de la sol, un laborator natural. I-a ajutat să înțeleagă cum se comportă aisbergurile masive în contact cu curenții oceanici și cât de repede se poate topi gheața când temperatura globală crește constant.

Moartea sa simbolică vorbește nu doar despre sfârșitul unei structuri de gheață, ci despre fragilitatea lumii polare. Într-o epocă în care recordurile de topire sunt tot mai frecvente, dispariția „reginei aisbergurilor” este o imagine poetică, dar și un avertisment amar: chiar și cele mai mari forme ale naturii nu sunt veșnice.

Bitcoin se prăbușește, iar piața cripto pierde trilioane de dolari. Legătura cu febra AI