Romanii ar fi folosit o „mitralieră” antică la Pompeii: descoperirea care rescrie istoria armelor
Un nou studiu ar putea schimba complet modul în care înțelegem tehnologia militară din Antichitate. Cercetătorii susțin că armata romană ar fi folosit o armă mecanică extrem de avansată în timpul asediului orașului Pompeii, cu aproape două milenii înainte de apariția armelor moderne.
Este vorba despre polybolos, un dispozitiv descris în textele grecești antice ca un fel de catapultă cu tragere rapidă, comparabilă, la scară conceptuală, cu o mitralieră.
Urmele din zidurile de la Pompeii spun o poveste diferită
Până acum, istoricii știau că romanii au atacat Pompeii în anul 89 î.e.n., în timpul Social Wars, sub comanda generalului Lucius Cornelius Sulla. Se credea că principalele arme folosite au fost balistele, dispozitive masive asemănătoare unor arbalete uriașe.
Acestea lăsau în urmă urme circulare în ziduri, produse de proiectilele de piatră. Însă, în anumite zone ale fortificațiilor din Pompeii, cercetătorii au descoperit alt tip de deteriorări: grupuri de mici adâncituri pătrate, dispuse în modele regulate, aproape „în evantai”.
Aceste urme nu corespund impactului balistelor clasice.
O armă cu mult înaintea timpului ei
Analiza detaliată, realizată cu scanări laser de înaltă rezoluție și modele 3D, sugerează că aceste semne au fost produse de proiectile metalice mai mici, trase rapid și repetat. Aici intervine teoria folosirii polybolos-ului.
Inventată, conform surselor antice, de Dionysius of Alexandria în secolul al III-lea î.e.n., această armă folosea un sistem de lanțuri și roți dințate pentru a încărca și trage automat mai multe săgeți sau bolturi.
Spre deosebire de balistele clasice, care necesitau reîncărcare după fiecare lovitură, polybolos-ul funcționa ca un mecanism repetitiv. Practic, putea lansa o rafală de proiectile, ceva nemaivăzut în acea perioadă.
De la teorie la dovadă concretă
Până recent, existența acestei arme era bazată exclusiv pe descrieri scrise, inclusiv cele ale lui Philo of Byzantium. Nu existau dovezi fizice clare.
Descoperirea de la Pompeii ar putea reprezenta prima confirmare indirectă a utilizării sale reale în luptă. Modelul impacturilor, distanța dintre ele și forma lor susțin ideea unui mecanism de tragere rapidă, nu a unor lovituri individuale.
Ce înseamnă descoperirea pentru istorie
Dacă teoria se confirmă, implicațiile sunt majore. Ar însemna că unele tehnologii militare considerate „moderne” aveau, de fapt, rădăcini mult mai vechi.
De asemenea, ar confirma faptul că romanii nu doar că adoptau tehnologie din lumea greacă, dar o și integrau eficient în strategiile lor de război.
În plus, această descoperire oferă o perspectivă nouă asupra asediului Pompeii, un episod adesea umbrit de celebrul dezastru provocat ulterior de Eruption of Mount Vesuvius.
Așadar, ceea ce părea doar o serie de urme în ziduri ar putea fi, de fapt, dovada că „mitraliera” exista, într-o formă primitivă, încă din Antichitate.