Descoperire incredibilă despre neanderthalieni: făceau intervenții dentare acum 60.000 de ani, înaintea oamenilor moderni

Descoperire incredibilă despre neanderthalieni: făceau intervenții dentare acum 60.000 de ani, înaintea oamenilor moderni
Neanderthalienii aveau grijă de dinții lor / Foto: Profimedia

O descoperire realizată într-o peșteră din Rusia schimbă complet ceea ce credeam despre originile medicinei dentare.

Cercetătorii au analizat un molar vechi de aproximativ 60.000 de ani, aparținând unui neanderthalian, și au ajuns la o concluzie surprinzătoare: dintele pare să fi fost „operat” intenționat cu un instrument din piatră pentru a trata o infecție severă, se arată într-un studiu publicat în PLOS One.

Dacă interpretarea specialiștilor este corectă, atunci aceasta ar putea reprezenta cea mai veche dovadă cunoscută de intervenție stomatologică realizată vreodată. Până acum, cele mai vechi exemple de astfel de practici erau asociate cu Homo sapiens, însă noul studiu sugerează că Neanderthal ar fi experimentat tehnici dentare complexe cu zeci de mii de ani mai devreme.

Dintele analizat provine din peștera Chagyrskaya, iar cercetătorii spun că individul suferea probabil de o infecție dentară extrem de dureroasă. În condițiile dure ale preistoriei, o astfel de problemă putea deveni foarte rapid o amenințare serioasă pentru supraviețuire, mai ales dacă persoana nu mai putea mânca normal.

Cercetătorii au găsit urme clare de „forare” pe molarul neanderthalianului

La început, echipa a crezut că gaura din dinte ar putea fi rezultatul unei fracturi naturale sau al degradării produse în timp. Totuși, analiza microscopică a schimbat complet perspectiva.

Specialiștii au observat urme liniare foarte precise, compatibile cu o mișcare de rotație, asemănătoare unui proces de forare manuală. Mai mult, cavitatea era formată din mai multe adâncituri suprapuse, lucru greu de explicat prin procese naturale sau carii obișnuite.

Concluzia cercetătorilor este că neanderthalianul sau o altă persoană din grup ar fi folosit un instrument ascuțit din piatră pentru a perfora molarul și a elimina pulpa afectată din interiorul dintelui, într-un gest care seamănă surprinzător de mult cu un tratament endodontic primitiv.

Evident, oamenii preistorici nu aveau la dispoziție freze electrice sau anestezie. Cercetătorii cred că intervenția a fost realizată cu ajutorul unei pietre foarte fine din jasp, material folosit deja de neanderthalieni pentru alte unelte sofisticate descoperite în aceeași zonă.

Potrivit arheologilor, grupurile neanderthaliene din regiune produceau deja cuțite, răzuitoare și alte instrumente complexe, ceea ce înseamnă că aveau dexteritatea și cunoștințele necesare pentru o astfel de procedură.

Experimentul care a arătat că tehnica funcționa cu adevărat

Pentru a verifica dacă teoria este plauzibilă, cercetătorii au încercat să recreeze procedura folosind replici ale uneltelor neanderthaliene și dinți umani moderni.

Testele au arătat că instrumentele din piatră puteau produce urme aproape identice cu cele observate pe molarul vechi de 60.000 de ani. Procedura necesita însă o mișcare atentă și controlată de rotație pentru a evita spargerea dintelui.

Un detaliu care a atras atenția în laborator a fost faptul că una dintre cercetătoare și-a folosit propriul măsea recent extrasă pentru experiment, deoarece aceasta reproducea cel mai bine condițiile reale ale unui dinte viu.

Descoperirea vine să completeze imaginea tot mai complexă a neanderthalienilor. În ultimii ani, studiile au arătat că aceștia își îngropau morții, își îngrijeau membrii comunității și foloseau diverse forme de tehnologie și simbolism cultural.

Acum, cercetătorii cred că este posibil ca neanderthalienii să fi avut inclusiv forme rudimentare de tratamente medicale și stomatologice. Iar faptul că au adaptat unelte create pentru vânătoare sau prelucrare într-o procedură medicală sugerează un nivel de gândire și flexibilitate cognitivă mult mai avansat decât se credea în trecut.

Pe scurt, imaginea clasică a „omului cavernelor” lipsit de sofisticare continuă să fie demontată de fiecare nouă descoperire arheologică.