România transformă terenurile agricole degradate în zone pentru energie verde. Câmpurile degradate vor fi scoase la licitație

Terenurile agricole degradate sau neproductive aflate în proprietatea statului vor putea fi concesionate investitorilor pentru dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă, după ce Parlamentul a adoptat proiectul de lege care creează cadrul necesar pentru folosirea acestor suprafețe, iar miza este importantă atât pentru sistemul energetic, cât și pentru buget: Guvernul estimează venituri de 33 de milioane de lei în anul curent și, pentru perioada 2027-2030, o medie anuală de 107,2 milioane de lei.

Ce terenuri vor putea fi folosite pentru producerea energiei

Una dintre cele mai importante precizări este că proiectul nu deschide, fără diferențiere, toate terenurile agricole ale statului pentru construcția de parcuri energetice. Sunt vizate în special suprafețele degradate, neproductive sau cele care și-au pierdut capacitatea de producție agricolă și nu mai pot fi utilizate eficient pentru culturi.

În această categorie pot intra terenurile agricole din clasele de calitate a IV-a și a V-a, stabilite în urma studiilor pedologice și agrochimice, precum și suprafețele degradate sau neproductive. Practic, ideea este ca terenurile cu valoare agricolă redusă, care nu aduc producții relevante, să primească o nouă utilizare economică.

Un exemplu simplu ar fi o suprafață întinsă deținută de stat, cu sol slab și fără perspectivă realistă de exploatare agricolă. În loc să rămână nefolosită, aceasta ar putea găzdui, dacă îndeplinește toate condițiile, un parc fotovoltaic sau un alt proiect de producere a energiei din surse regenerabile.

Vezi și:

Ai vândut sau cumpărat o locuință în 2026? Ce date despre tranzacție ajung la ANAF

Cum ar putea simți românii această schimbare

Pentru cetățeanul obișnuit, prima întrebare este dacă apariția unor noi capacități regenerabile va însemna automat facturi mai mici la electricitate. Răspunsul trebuie nuanțat: nu există o legătură directă prin care o nouă lege privind concesionarea terenurilor să reducă imediat factura unei familii.

Totuși, pe termen mai lung, dezvoltarea unei capacități mai mari de producție poate contribui la un sistem energetic mai diversificat și la reducerea dependenței de importuri în anumite perioade. Cu cât România poate produce mai multă energie din surse interne, cu atât crește capacitatea sistemului de a răspunde cererii, deși prețul final plătit de consumator depinde de numeroși alți factori, de la piața angro și costurile de rețea până la taxe și schemele de sprijin.

Pentru români mai există însă un efect concret: concesionarea terenurilor aduce bani la bugetul statului. Guvernul estimează o medie anuală de 107,2 milioane de lei în perioada 2027-2030, sume provenite din concesionarea terenurilor degradate și neproductive.

Investitorii nu vor primi pur și simplu terenurile statului

Procedura prevăzută este licitația publică cu strigare, ceea ce înseamnă că atribuirea concesiunilor trebuie să se facă printr-o competiție între ofertanți.

Guvernul argumentează că această formulă poate asigura un nivel mai ridicat de transparență, concurență directă și un preț final mai avantajos pentru stat. Cu alte cuvinte, dacă mai mulți investitori sunt interesați de același teren, competiția poate ridica valoarea redevenței obținute.

Noua legislație stabilește inclusiv reguli privind derularea licitațiilor, durata contractelor de concesiune, posibilitatea prelungirii acestora, calcularea redevențelor și situațiile în care contractele pot înceta.

Nu orice teren degradat va putea deveni parc energetic

O altă condiție importantă privește protecția mediului. Terenurile selectate pentru aceste zone de accelerare nu trebuie să fie amplasate în situri Natura 2000 sau în alte zone protejate pentru conservarea naturii și biodiversității și nici pe principalele rute de migrație a speciilor.

Planurile care includ terenuri degradate sau neproductive vor trebui supuse procedurilor de evaluare de mediu și, atunci când este cazul, evaluărilor necesare pentru protejarea ariilor naturale.

Așadar, faptul că un teren este slab pentru agricultură nu înseamnă automat că poate fi acoperit cu panouri fotovoltaice sau folosit pentru orice proiect energetic. Trebuie analizat impactul asupra mediului, florei, faunei și, potrivit proiectului, inclusiv asupra patrimoniului construit.

Autorizații în maximum șase luni

Una dintre schimbările cu potențial major pentru investitori este accelerarea autorizării. Pentru proiectele regenerabile dezvoltate în aceste zone este prevăzut un mecanism digitalizat de tip „One-Stop Shop”, bazat pe Punctul de Contact Unic Electronic pentru Licențe.

În loc ca investitorul să fie obligat să urmărească separat numeroase proceduri și platforme, sistemul ar trebui să permită depunerea și urmărirea într-un singur flux electronic a cererilor pentru avize, acorduri, autorizații, documentații tehnice și condiții de racordare la rețea.

Pentru proiectele eligibile amplasate pe terenurile statului administrate de autoritatea competentă, autorizațiile ar urma să fie acordate în maximum șase luni. Proiectul reglementează și aprobarea tacită în anumite situații în care autoritățile nu răspund în termenul prevăzut de legislația aplicabilă.

De ce contează racordarea la rețea

Construirea unui parc fotovoltaic sau eolian reprezintă doar o parte a problemei. Energia produsă trebuie să poată fi transportată și introdusă în rețea, iar în România capacitatea de racordare este una dintre marile provocări pentru investițiile noi.

Tocmai de aceea, cadrul propus include în mecanismul digital și documentațiile tehnice și condițiile de racordare. În practică, un teren poate fi excelent pentru producția solară, dar dacă rețeaua din apropiere nu poate prelua energia, proiectul devine mai dificil și mai costisitor.

Măsura este legată de Planul Național de Redresare și Reziliență, prin componenta RePowerEU, și urmărește crearea unor zone în care proiectele de producere a energiei regenerabile să poată avansa mai repede.

România trebuia să identifice, printr-un proces de cartografiere, zonele cu potențial pentru noi centrale regenerabile și infrastructura necesară acestora, inclusiv rețele și capacități de stocare, în contextul obiectivelor energetice pentru 2030.

Ce câștigă, concret, statul român

Noua lege urmărește să transforme un activ slab valorificat într-o sursă de venit și într-o bază pentru investiții. Un teren degradat care nu mai poate susține eficient agricultura poate produce redevențe pentru stat și, simultan, poate găzdui capacități noi de producție a energiei.

Estimările financiare sunt semnificative: 33 de milioane de lei în anul curent și o medie de 107,2 milioane de lei anual pentru perioada 2027-2030. Aceste venituri nu reprezintă valoarea energiei produse, ci sumele estimate din concesionarea terenurilor degradate și neproductive.

Pentru români, decizia nu înseamnă că factura la electricitate va scădea imediat și nici că orice teren agricol va putea deveni parc fotovoltaic. Înseamnă însă că suprafețe ale statului care și-au pierdut utilitatea agricolă pot fi introduse într-un circuit economic nou, cu venituri la buget, investiții private și capacități suplimentare de producție a energiei într-o perioadă în care securitatea energetică a devenit una dintre cele mai importante mize ale României.