Roboții care coboară în adâncuri au descifrat misterul gheții dispărute din Antarctica
Gheața marină din jurul Antarcticii a devenit, în ultimul deceniu, unul dintre cele mai neliniștitoare semnale ale schimbărilor climatice. Timp de zeci de ani, situația părea paradoxală: în timp ce planeta se încălzea, întinderea gheții plutitoare din Oceanul Antarctic creștea ușor. Apoi, în 2016, echilibrul s-a rupt brusc. Gheața s-a retras dramatic și nu și-a mai revenit la nivelurile observate anterior.
O nouă cercetare arată că răspunsul s-ar putea afla nu doar la suprafață, acolo unde vedem gheața dispărând, ci mult mai jos, în adâncurile oceanului. Cu ajutorul unor roboți capabili să coboare la mii de metri sub apă, oamenii de știință au urmărit temperatura și salinitatea apelor din jurul Antarcticii. Concluzia este îngrijorătoare: o cantitate uriașă de căldură acumulată în profunzime a fost eliberată violent spre suprafață, contribuind la prăbușirea gheții marine.
Cum au ajutat roboții la înțelegerea fenomenului
Datele esențiale au fost colectate de o rețea de dispozitive autonome cunoscute sub numele de Argo floats. Acești roboți, cu formă asemănătoare unei torpile și dimensiuni apropiate de cele ale unui om, coboară în ocean, măsoară temperatura și salinitatea, apoi revin la suprafață pentru a transmite informațiile prin satelit.
Avantajul lor este că pot urmări schimbările pe termen lung într-un mediu extrem de greu de studiat. Antarctica este izolată, periculoasă și greu accesibilă, iar observațiile directe sunt limitate. Prin urmare, aceste instrumente au devenit o piesă crucială în înțelegerea modului în care oceanul influențează gheața marină.
În mod normal, când te gândești la apă, imaginea intuitivă este cea a unui lac: suprafața este încălzită de soare, iar adâncurile rămân reci. În jurul Antarcticii, situația este diferită. Aerul extrem de rece răcește suprafața oceanului, în timp ce ape mai calde se află dedesubt, separate de straturi cu densități diferite.
Ani la rând, precipitațiile mai abundente au făcut ca apele de suprafață să devină mai dulci, în timp ce apele mai sărate și mai dense au rămas dedesubt. Această stratificare a ținut căldura captivă în adâncuri, favorizând formarea gheții marine la suprafață. Problema este că această căldură nu a dispărut, ci s-a acumulat.
Vânturile care au schimbat echilibrul
În jurul anului 2016, atmosfera a început să joace un rol decisiv. Vânturile s-au intensificat și și-au modificat tiparele, împingând apele de suprafață departe de Antarctica și amestecând straturile oceanului. Astfel, căldura blocată în adâncuri a fost adusă spre suprafață.
Earle Wilson, oceanograf polar la Universitatea Stanford și autor principal al noului studiu, descrie fenomenul ca pe o eliberare foarte violentă a căldurii acumulate. Această energie termică a contribuit la topirea și subțierea gheții marine, într-un moment în care sistemul devenise deja vulnerabil.
O parte din schimbarea vânturilor este legată, cel mai probabil, de încălzirea globală. Pe măsură ce planeta se încălzește, atmosfera dezvoltă diferențe de temperatură care pot modifica intensitatea și direcția curenților de aer. Totuși, cercetătorii încearcă încă să stabilească exact cât din fenomen ține de schimbările climatice provocate de om și cât poate fi atribuit variabilității naturale.
Vânturile nu au adus doar apă mai caldă la suprafață. Ele ar fi putut și să fragmenteze fizic gheața, împingând blocurile unele în altele și generând valuri care au slăbit structura gheții marine. Astfel, oceanul și atmosfera au acționat împreună într-un mecanism care a accelerat declinul.
De ce pierderea gheții marine contează pentru întreaga planetă
Dispariția gheții marine din jurul Antarcticii nu este doar o problemă locală. Gheața plutitoare funcționează ca o barieră naturală pentru platformele de gheață de la marginea continentului. Aceste platforme susțin, la rândul lor, imensa calotă glaciară aflată pe uscat.
Dacă platformele de gheață sunt slăbite de ape mai calde, furtuni subacvatice și lipsa gheții marine care amortizează valurile, ele pot ceda mai repede. Iar când aceste structuri se degradează, gheața continentală poate aluneca mai rapid spre ocean, contribuind la creșterea nivelului mărilor.
Antarctica stochează o cantitate uriașă de apă înghețată. Dacă întreaga calotă glaciară ar dispărea, nivelul global al mărilor ar crește cu aproximativ 190 de picioare, adică aproape 58 de metri. Un astfel de scenariu nu este unul imediat, dar arată miza reală a schimbărilor care au loc în sudul planetei.
Cercetătorii nu știu încă dacă Antarctica a intrat într-o nouă stare permanentă, cu niveluri reduse de gheață marină, sau dacă vor exista perioade de revenire. Totuși, tendința pe termen lung este considerată negativă. Pentru a înțelege mai bine ce urmează, oamenii de știință cer extinderea rețelelor de monitorizare oceanică și atmosferică din regiunea polară.