Cum oceanul topește Antarctica: Ce au început să înțeleagă oamenii de știință

Antarctica, cu imensitatea sa de gheață, se topește într-un ritm accelerat, iar impactul acestui fenomen asupra nivelului mărilor este greu de ignorat. Stratul de gheață al Antarcticii, care are în medie o grosime de două kilometri și acoperă aproape de două ori suprafața Australiei, conține suficientă apă pentru a ridica nivelul global al mărilor cu 58 de metri.

Deși este cert că nivelul mărilor va crește în acest secol, contribuția Antarcticii la această creștere rămâne incertă. Acest lucru se datorează proceselor complexe și greu de măsurat la granița dintre gheață și ocean, care joacă un rol crucial în topirea stratului de gheață. Cu toate acestea, cercetătorii au făcut progrese semnificative în înțelegerea acestui „strat de graniță” dintre gheață și ocean.

Cum interacționează oceanul cu gheața

Marginile stratului de gheață din Antarctica sunt caracterizate de ghețari care curg în Oceanul Sudic și formează platforme plutitoare de gheață, cunoscute sub numele de platforme glaciare. Acestea sunt esențiale pentru stabilitatea stratului de gheață, însă procesul de topire bazală — topirea gheții de dedesubt de către ocean — contribuie la subțierea și retragerea lor.

Oceanul, cu temperaturile și curenții săi, joacă un rol critic în acest proces. Apa mai caldă se strecoară sub platformele glaciare, topește gheața și determină formarea unor caracteristici unice sub stratul de gheață. De exemplu, „terasele bazale” și „scoicile” sub formă de crevase sunt doar câteva dintre formele ciudate descoperite de roboți subacvatici. Aceste structuri pot încetini sau accelera topirea, în funcție de curenții și temperaturile din zona respectivă.

Dana Budeanu l-a dat de gol pe Ilie Bolojan. Gesturile care l-au trădat pe președinte: „Minte”

Horoscopul zilei de vineri, 7 martie 2025. Zodia care va fi pusă la grea încercare

Un alt factor important este apa rezultată din topire, care este mai proaspătă și mai ușoară decât apa oceanică din jur. Aceasta formează un strat protector sub gheață, încetinind topirea în zonele unde stratul de gheață este relativ plat. Însă, în zonele cu pante abrupte sau curenți rapizi, acest strat protector este mai puțin eficient, iar topirea este accelerată.

Progrese tehnologice și cercetări recente

Studierea interacțiunii dintre ocean și gheață este o provocare enormă, având în vedere că aceste procese au loc în straturi subțiri de ocean, sub kilometri de gheață. Cu toate acestea, progresele tehnologice au deschis noi posibilități.

Roboți autonomi subacvatici echipați cu sonare și camere video au început să exploreze aceste zone greu accesibile, oferind date fără precedent despre mediul de sub platformele glaciare. Observațiile realizate de acești roboți au dezvăluit un „peisaj de gheață” uimitor, cu caracteristici variate, de la crevase abrupte la depresiuni asemănătoare scoicilor.

În paralel, simulările pe computer au avansat considerabil, permițând cercetătorilor să modeleze curenții oceanici și procesele de topire la o scară microscopică. Aceste modele au identificat mai multe „regimuri de topire”, fiecare influențat de condițiile oceanice (temperatură, salinitate și viteza curenților) și de forma stratului de gheață.

De exemplu, în estul cald și calm al platformei glaciare Dotson, cercetătorii au observat terase bazale. În vestul mai rece, unde curenții sunt rapizi, au fost descoperite structuri mari asemănătoare scoicilor. Aceste observații nu doar explică modul în care se formează diferitele structuri, dar oferă și indicii despre cât de rapid ar putea continua topirea.

Provocările viitoare și importanța lor

Cu toate progresele recente, există încă multe necunoscute despre modul în care oceanul influențează topirea gheții din Antarctica. Modelele actuale trebuie îmbunătățite pentru a încorpora noile descoperiri despre procesele de topire și despre modul în care acestea „sculptează” peisajul de gheață.

Această muncă este urgentă, având în vedere impactul pe care îl are topirea gheții din Antarctica asupra creșterii nivelului mărilor. Proiecțiile mai precise vor ajuta comunitățile și guvernele să se pregătească pentru efectele schimbărilor climatice.

În cele din urmă, înțelegerea mai profundă a interacțiunii dintre ocean și gheață ne va ajuta să anticipăm mai bine viitorul Antarcticii și să răspundem mai eficient provocărilor pe care acestea le aduc pentru planeta noastră.