Riscul radiațiilor solare din spatele misiunii Artemis II: de ce se încumetă NASA să lanseze misiunea chiar acum
Misiunea Artemis II marchează un moment crucial pentru revenirea oamenilor în apropierea Lunii, dar vine la pachet cu riscuri reale, unele chiar greu de imaginat.
Odată ce astronauții părăsesc protecția naturală oferită de câmpul magnetic al Pământului, devin vulnerabili la un fenomen invizibil, dar extrem de periculos: radiațiile din spațiu.
În contextul actual, în care Soarele se află într-o perioadă de activitate intensă, întrebarea apare firesc: de ce ar alege NASA să lanseze o astfel de misiune exact acum? Răspunsul nu este atât de simplu precum pare la prima vedere.
Radiațiile din spațiu: cât de periculoase sunt pentru astronauți
Potrivit cercetărilor din domeniu, există două tipuri principale de radiații care afectează echipajele aflate în afara orbitei Pământului, scrie Live Science.
Prima categorie este reprezentată de particulele energetice emise în timpul erupțiilor solare. Acestea pot ajunge la viteze apropiate de cea a luminii și au capacitatea de a penetra chiar și structura navei spațiale.
Un astfel de eveniment extrem a avut loc în timpul programului Apollo, în 1972, când o erupție solară puternică ar fi putut expune astronauții la doze aproape letale de radiații, dacă aceștia s-ar fi aflat în spațiu în acel moment.
Al doilea tip de radiație este reprezentat de razele cosmice galactice, particule extrem de energice care vin din afara sistemului solar. Acestea sunt mai constante, dar mai greu de blocat, deoarece pot genera radiații secundare atunci când lovesc structura navei.
Expunerea la astfel de radiații este comparată de specialiști cu efectuarea unui număr mare de radiografii în mod repetat. Nu este neapărat periculos pe termen scurt, dar devine o problemă serioasă în cazul expunerii prelungite.
De ce perioada de activitate solară maximă nu este neapărat un dezavantaj
Intuitiv, ai putea crede că o activitate solară intensă înseamnă un risc mai mare pentru astronauți. În realitate, lucrurile sunt mai nuanțate.
Paradoxal, în timpul maximului solar, vântul solar este mai puternic și acționează ca un fel de „scut”, reducând cantitatea de radiații cosmice galactice care ajung în interiorul sistemului solar.
Asta înseamnă că, pentru misiuni mai lungi, această perioadă poate fi chiar avantajoasă. Riscul principal rămâne însă reprezentat de erupțiile solare bruște, care sunt greu de anticipat și pot apărea fără avertisment.
Pentru a gestiona aceste pericole, echipajele sunt instruite să se retragă în zonele cele mai bine protejate ale capsulei în cazul unor astfel de evenimente. În plus, nava Orion a fost proiectată cu o protecție mult mai bună împotriva radiațiilor comparativ cu generațiile anterioare.
Un alt aspect important este monitorizarea constantă. Fiecare astronaut poartă senzori care măsoară nivelul de radiații acumulat, existând limite stricte atât pe termen scurt, cât și pe întreaga carieră.
În final, decizia de a lansa Artemis II în această perioadă ține de un echilibru între riscuri și oportunități. Nu există un moment „perfect” pentru astfel de misiuni, ci doar perioade în care anumite riscuri sunt mai ușor de gestionat decât altele.