REVIEW Lights Out pe Netflix: horrorul perfect pentru Halloween care îți amintește de ce nu-ți place să stingi lumina

Dacă ai văzut vreodată o umbră cu coada ochiului și te-ai întors imediat să verifici dacă era ceva acolo, înțelegi de unde pornește Lights Out. Filmul lui David F. Sandberg ia frica de întuneric și o transformă într-o poveste în care aprinderea luminii poate face diferența dintre a scăpa și a deveni următoarea victimă. Premisa e simplă, iar asta îl ajută: nu trebuie să înveți regulile unui univers complicat ca să înțelegi de ce personajele sunt îngrozite.

Lansat în 2016, filmul o are în centru pe Rebecca, interpretată de Teresa Palmer. Fratele ei mai mic, Martin (Gabriel Bateman), începe să fie vizitat de o prezență pe care Rebecca o cunoaște din copilărie. Mama lor, Sophie (Maria Bello), pare să știe mai multe despre această apariție decât este dispusă să recunoască. De aici, povestea trece de la sperieturile din întuneric la problemele unei familii în care nimeni nu a reușit să lase trecutul în urmă. Filmul durează aproximativ 81 de minute și este disponibil pe Netflix.

Când stingi lumina, începe distracția

Cea mai bună idee din Lights Out este și cea mai ușor de explicat: creatura apare în întuneric și dispare când lumina se aprinde. Așa că personajele ajung să se lupte nu doar cu o prezență supranaturală, ci și cu becuri, întrerupătoare și orice sursă de lumină pe care o au la îndemână.

Mi-au plăcut scenele în care filmul se joacă cu ceea ce poți vedea și cu ceea ce doar bănuiești că se află în cameră. Uneori, silueta apare în fundal și ai timp s-o observi înaintea personajului. Alteori, totul se întâmplă atât de repede încât nici nu apuci să te pregătești. E un truc simplu, dar eficient, mai ales pentru că regizorul nu simte nevoia să arate creatura în fiecare scenă.

Vezi și:

Un moștenitor refuză să vândă casa. Ce pot face ceilalți și când se poate ajunge la vânzare prin instanță

Filmul are și momente în care îți dai seama că personajele ar putea rezolva o parte dintre probleme dacă ar avea o lanternă mai bună sau dacă ar reuși să ajungă la întrerupător fără să se împiedice de jumătate din mobilier. Dar asta face parte din distracția unui horror de genul acesta. Dacă toată lumea ar lua decizii perfecte, n-ar mai rămâne mare lucru de povestit.

Rebecca și Martin au mai mult de pierdut decât o luptă cu o fantomă

Rebecca nu este eroina care se întoarce acasă și descoperă pentru prima dată că familia ei ascunde ceva. Ea a plecat tocmai pentru a se îndepărta de problemele de acasă, iar apariția lui Diana o obligă să se confrunte din nou cu ele. Când Martin începe să treacă prin aceleași experiențe, Rebecca nu mai poate să se prefacă că totul ține de trecut.

Relația dintre cei doi frați este unul dintre lucrurile care țin povestea în mișcare. Martin este copilul care încearcă să înțeleagă ce se întâmplă, în timp ce Rebecca știe suficient cât să-i fie frică, dar nu și cât să găsească imediat o soluție. Teresa Palmer se descurcă bine în rol, iar Gabriel Bateman nu transformă personajul copilului într-o simplă scuză pentru alte sperieturi.

Vezi și:

O casă nouă, un secret în pereți și un horror perfect pentru Halloween care nu merge chiar unde te aștepți: REVIEW Within

Clive Barker vrea să readucă „Hellraiser” în cinematografe. Succesul noului joc horror i-a dat idei pentru continuarea francizei cu Pinhead

Mai complicată este relația cu Sophie, mama lor, interpretată de Maria Bello. Legătura ei cu Diana explică de ce amenințarea nu poate fi rezolvată printr-o simplă mutare dintr-o casă în alta. Filmul încearcă să vorbească și despre suferință psihică și despre felul în care o familie poate ajunge să se organizeze în jurul problemelor unei singure persoane.

Aici povestea are ceva de spus, dar nu întotdeauna găsește cea mai bună cale de a o face. Unele explicații sunt grăbite, iar personajele nu primesc mereu timpul de care ar avea nevoie. Totuși, componenta aceasta îl ajută pe Lights Out să fie mai mult decât o succesiune de scene în care ceva sare din întuneric.

Unde pierde filmul din puncte

Problema apare după ce înțelegi cum funcționează Diana. La început, fiecare cameră întunecată poate ascunde o surpriză. Mai târziu, începi să recunoști tiparul: personajele rămân fără lumină, creatura apare, iar cineva trebuie să găsească o cale de scăpare. Nu toate scenele au aceeași tensiune, iar unele sperieturi se văd venind.

Mi-ar fi plăcut ca filmul să păstreze mai mult din misterul începutului. Explicațiile despre Diana și legătura ei cu Sophie sunt necesare pentru poveste, dar nu toate sunt la fel de interesante ca ideea inițială. Cu cât afli mai multe, cu atât creatura pierde puțin din forța pe care o avea atunci când apărea doar pentru câteva secunde.

Nici finalul nu mi se pare la fel de reușit ca primele scene. Filmul trebuie să închidă povestea familiei, iar soluția aleasă pune accentul pe drama personajelor mai mult decât pe ingeniozitatea horrorului. Nu e neapărat o problemă, dar nici nu cred că finalul va fi motivul pentru care îți vei aminti filmul peste câțiva ani.

În schimb, ritmul este un avantaj. Lights Out nu se întinde inutil și nu încearcă să transforme o idee de scurtmetraj într-o poveste de două ore și jumătate. Sandberg a realizat în 2013 un scurtmetraj cu același titlu, pe care l-a dezvoltat ulterior în lungmetrajul lansat în 2016. Se vede că ideea funcționează cel mai bine în scene scurte, construite în jurul apariției și dispariției creaturii.

Elevii revin luni la școală. Când vor avea următoarele patru zile libere consecutive