Prețul ascuns al AI-ului și energiei verzi: mineralele critice creează noi „zone de sacrificiu” pentru cei mai săraci oameni ai lumii

Tranziția către o lume mai curată, mai digitalizată și mai eficientă energetic are o contradicție greu de ignorat. Tehnologiile prezentate drept soluții pentru viitor, de la inteligență artificială și turbine eoliene până la mașini electrice, telefoane și sisteme de apărare, depind de minerale critice extrase adesea cu un cost uriaș pentru comunitățile sărace.

Litiul, cobaltul, cuprul și elementele rare sunt indispensabile pentru baterii, rețele electrice, dispozitive inteligente și infrastructura digitală. Însă în multe dintre regiunile unde aceste resurse sunt exploatate, oamenii rămân cu ape contaminate, soluri afectate, probleme grave de sănătate și mijloace de trai distruse. Practic, o parte a lumii își construiește viitorul tehnologic pe degradarea vieții altora.

Mineritul consumă apă într-un ritm alarmant

Una dintre cele mai mari probleme asociate extracției mineralelor critice este consumul uriaș de apă. Potrivit cercetătorilor de la United Nations University Institute for Water, Environment and Health, producția globală de litiu din 2024 a necesitat aproximativ 456 de miliarde de litri de apă. Această cantitate ar fi suficientă pentru nevoile domestice anuale ale aproximativ 62 de milioane de oameni din Africa subsahariană.

În zone aride, precum Salar de Atacama din Chile, impactul este și mai sever. Acolo, activitățile miniere pot reprezenta până la 65% din consumul regional de apă, intrând în competiție directă cu agricultura, ecosistemele și comunitățile locale. Nivelul apelor subterane a scăzut, lagunele sărate s-au micșorat, iar acviferele de apă dulce sunt tot mai expuse riscului de epuizare și contaminare.

Vezi și:

7 semne că un anunț de cazare de pe Booking ar putea fi fals. Ce trebuie să verifici înainte să plătești

Problema nu se oprește la cantitatea de apă folosită. Mineritul generează cantități mari de deșeuri toxice și ape uzate care pot conține metale grele, acizi și reziduuri radioactive. În cazul mineralelor rare, pentru fiecare tonă de material utilizabil pot rezulta până la 2.000 de tone de deșeuri.

Când aceste substanțe nu sunt tratate corect sau sunt depozitate neglijent, ele ajung în apele subterane, râuri și terenuri agricole. În unele regiuni, râurile din apropierea minelor de cobalt și cupru au devenit atât de acide încât comunitățile nu mai pot bea apa, peștii au dispărut, iar terenurile agricole au fost afectate pe termen lung.

Vezi și:

Cum devii atât de bun la AI încât colegii vor crede că ești robot: șapte obiceiuri care îți schimbă munca de zi cu zi

AI-ul antrenat pe computer cuantic a trecut un test pe care modelul obișnuit l-a ratat: descoperirea care poate schimba viitorul inteligenței artificiale

Sănătatea comunităților este sacrificată în lanțurile globale de aprovizionare

În jurul exploatărilor miniere, efectele asupra sănătății sunt dramatice. Comunitățile locale raportează boli de piele, probleme gastrointestinale, afecțiuni reproductive și boli cronice asociate expunerii îndelungate la metale grele din apă și sol.

Situația este deosebit de gravă în Republica Democrată Congo, una dintre cele mai importante surse globale de cobalt. Studiile menționate de cercetători arată rate ridicate de avorturi spontane, malformații congenitale și mortalitate infantilă în zonele contaminate cu cobalt și alte metale. Maternitățile aflate aproape de operațiunile miniere raportează semnificativ mai multe defecte la naștere decât cele situate la distanță.

Femeile și fetele din comunitățile apropiate minelor de cobalt și cupru se confruntă cu infecții, tulburări menstruale, infertilitate și alte probleme ginecologice. Riscurile sunt amplificate de contactul constant cu apa contaminată, dar și de accesul limitat la servicii medicale și sanitare.

În regiunea Antofagasta din Chile, mortalitatea cauzată de cancer este cea mai ridicată din țară, iar rata cancerului pulmonar este de aproape trei ori mai mare decât media națională. Medicii locali au semnalat și creșteri ale cazurilor de tulburări neurologice și de dezvoltare, pe care le asociază cu expunerea timpurie la apă și aer contaminate.

Costul alimentar al tranziției verzi

Extracția mineralelor critice afectează și securitatea alimentară. În Peru, mineritul de zinc a contaminat bazinul hidrografic Cunas, iar scurgerile poluate ajung în apa folosită pentru irigarea culturilor și adăparea animalelor.

În Bolivia, în regiunea Uyuni, mineritul de litiu a contribuit la crize repetate de apă, ceea ce face tot mai dificilă cultivarea quinoei, aliment esențial pentru dieta și economia locală. În așa-numitul „triunghi al litiului”, format din Argentina, Chile și Bolivia, exploatările reduc disponibilitatea apei pentru culturi și animale.

Efecte similare apar în părți din Republica Democrată Congo și Zambia. Râurile poluate au dus la scăderea stocurilor de pește și la îmbolnăvirea animalelor, lovind gospodării deja vulnerabile. Astfel, tehnologiile care ar trebui să susțină un viitor mai curat ajung să adâncească sărăcia în zonele care furnizează materia primă.

Soluțiile există, dar cer voință politică și presiune reală asupra companiilor. Lanțurile de aprovizionare trebuie reglementate mai strict, nu doar prin recomandări voluntare. Sunt necesare standarde obligatorii de mediu și drepturi ale omului, monitorizare independentă, tehnologii miniere cu consum redus de apă și o implicare reală a comunităților locale și indigene în deciziile privind resursele.

În același timp, reducerea presiunii asupra regiunilor vulnerabile presupune produse folosite mai mult timp, reciclare extinsă și o dependență mai mică de minerit nou. Fără aceste schimbări, tranziția verde și boomul AI riscă să repete nedreptățile epocii petrolului, doar cu alte resurse și alte victime.