Poţi pleca în străinătate cu un minor fără acordul celuilalt părinte? Ce spune legea exact în 2026

Plecarea în străinătate împreună cu un copil poate ridica numeroase întrebări atunci când părinții nu sunt de acord asupra deplasării. În practică, situațiile diferă în funcție de scopul călătoriei, iar procedura care trebuie urmată nu este aceeași în toate cazurile. Dacă este vorba despre o vacanță sau o vizită în afara țării, regulile sunt diferite față de cele aplicabile atunci când unul dintre părinți dorește să stabilească domiciliul minorului în străinătate.

Vacanțele și vizitele în străinătate urmează o procedură diferită

Potrivit legilsației, primul aspect care trebuie avut în vedere este motivul pentru care minorul urmează să părăsească țara.

Dacă deplasarea are loc pentru o vizită sau pentru o vacanță, situația este tratată diferit față de cazurile în care se urmărește mutarea definitivă a copilului în afara României.

În cazul unei călătorii temporare, se poate solicita în instanță suplinirea acordului celuilalt părinte. De regulă, această măsură este acordată pentru o perioadă determinată.

Vezi și:

Banii primiți cadou care pot crea probleme fiscale. Când trebuie justificată proveniența sumelor

În practică, perioada pentru care se solicită suplinirea acordului este, în cele mai multe cazuri, cea a vacanței în care urmează să aibă loc deplasarea.

Totodată, cererea trebuie să cuprindă informații clare privind destinația și perioada exactă în care copilul va călători în străinătate.

Mutarea domiciliului copilului presupune un proces diferit

Lucrurile se schimbă atunci când unul dintre părinți dorește ca minorul să își stabilească domiciliul în afara țării. În această situație nu mai este vorba despre o deplasare temporară, ci despre schimbarea domiciliului copilului, iar procedura este diferită.

Vezi și:

Decizie istorică în Italia. Un copil a fost recunoscut legal cu doi tați și o mamă

În aceste cazuri, este necesară introducerea unei acțiuni în instanță pentru stabilirea sau schimbarea domiciliului minorului.

Acest tip de demers implică o procedură distinctă față de cea aplicabilă în cazul unei simple vacanțe și presupune judecarea cauzei într-un alt cadru procesual.

Cât poate dura procedura în instanță

Durata procesului diferă în funcție de tipul acțiunii formulate. În cazul în care este folosită procedura ordonanței, soluționarea este mai rapidă, durata medie fiind de aproximativ trei săptămâni.

În schimb, dacă este introdusă o acțiune de fond privind stabilirea domiciliului minorului în străinătate, procesul poate dura considerabil mai mult. O astfel de cauză poate ajunge să se desfășoare pe o perioadă de până la doi ani.

Această diferență de durată este determinată de natura procedurii și de obiectul cererii formulate în instanță.

Scopul deplasării stabilește procedura care trebuie urmată

Prin urmare, nu există o singură regulă aplicabilă tuturor situațiilor în care un copil urmează să plece în străinătate fără acordul celuilalt părinte.

Dacă deplasarea este temporară și are ca scop o vizită sau o vacanță, poate fi solicitată suplinirea acordului în instanță, pentru o perioadă determinată și cu indicarea exactă a destinației și a intervalului în care va avea loc călătoria.

În schimb, atunci când unul dintre părinți urmărește schimbarea domiciliului minorului în afara României, este necesară o acțiune în instanță privind stabilirea sau schimbarea domiciliului copilului, procedură care poate avea o durată mult mai mare decât cea aferentă unei ordonanțe.

Astfel, în funcție de scopul pentru care minorul este dus în străinătate, legea prevede proceduri diferite, iar durata soluționării în instanță poate varia semnificativ.