Păsările de oraș par să se teamă mai mult de femei decât de bărbați, iar cercetătorii nu știu încă de ce

Păsările de oraș par să se teamă mai mult de femei decât de bărbați, iar cercetătorii nu știu încă de ce
Foto: Nature

O descoperire surprinzătoare schimbă felul în care cercetătorii privesc relația dintre oameni și păsările care trăiesc în orașe. Un studiu realizat în mai multe țări europene arată că păsările urbane reacționează diferit în funcție de persoana care se apropie de ele. Mai exact, acestea par să se sperie mai repede atunci când sunt abordate de femei decât atunci când în apropierea lor vin bărbați.

Rezultatul i-a luat prin surprindere inclusiv pe oamenii de știință implicați în cercetare. De regulă, studiile comportamentale pornesc de la ideea că observatorul uman este neutru, adică prezența lui nu schimbă semnificativ datele în funcție de sex sau gen. În acest caz, însă, păsările au demonstrat că pot percepe diferențe subtile între oamenii care se apropie de ele.

Un metru care schimbă totul

Experimentele au fost realizate în Franța, Germania, Polonia, Spania și Cehia, pe mai multe specii comune de păsări urbane. Cercetătorii au analizat peste 2.000 de apropieri, incluzând 37 de specii, printre care mierle, pițigoi, grauri, cinteze, ciori, vrăbii, coțofene, rațe, gaițe și ciocănitori.

În medie, păsările au permis bărbaților să se apropie cu aproximativ un metru mai mult decât femeilor înainte să zboare sau să se îndepărteze. Diferența poate părea mică, dar în studiile despre comportamentul animalelor, un astfel de detaliu este important. Distanța la care un animal decide să fugă spune multe despre nivelul său de teamă și despre felul în care percepe riscul.

Cea mai interesantă parte este că reacția a apărut indiferent de specie. Nu a fost vorba despre un comportament izolat, observat la un anumit tip de pasăre, ci despre un model repetat în mai multe locuri și la mai multe specii. Tocmai această consistență face descoperirea dificil de ignorat.

Cercetătorii au încercat să controleze cât mai multe variabile. În fiecare observație, un bărbat și o femeie de înălțimi asemănătoare, îmbrăcați în aceleași culori, se apropiau pe rând de pasăre. Mergeau cu viteză constantă, cu privirea fixată asupra acesteia, fără mișcări inutile. Femeile nu participau la test în timpul menstruației, iar părul lung trebuia prins sau ascuns, pentru a reduce diferențele vizibile.

Păsările observă lucruri pe care oamenii le ratează

Marea întrebare rămâne fără răspuns: cum fac păsările diferența și de ce reacționează astfel? Cercetătorii nu știu dacă păsările răspund la diferențe fiziologice între bărbați și femei sau la indicii asociate social cu genul, precum postura, mersul, mirosul sau alte trăsături greu de detectat de oameni.

O ipoteză interesantă are legătură cu mirosul. Mult timp, s-a crezut că păsările nu au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Cercetările mai recente au contrazis această idee, arătând că multe specii pot avea un miros mult mai fin decât se credea. Este posibil, așadar, ca păsările să perceapă diferențe chimice subtile între oameni.

Există precedente în lumea animală. Șoarecii de laborator, de exemplu, reacționează diferit la mirosul bărbaților și al femeilor, iar unele studii au arătat că pot fi mai stresați atunci când sunt manipulați de bărbați. Reacții similare au fost observate și la cai, vaci sau maimuțe captive. În cazul păsărilor urbane, însă, rezultatul este invers: ele par mai prudente în fața femeilor.

O altă posibilă explicație ține de mișcare. Chiar și atunci când oamenii încearcă să meargă identic, pot exista diferențe foarte mici în ritm, balans, postură sau felul în care corpul se orientează spre animal. Pentru o pasăre care trăiește într-un oraș aglomerat, detectarea rapidă a acestor indicii poate fi o strategie de supraviețuire.

Orașul este un laborator viu

Studiul arată că păsările urbane nu sunt doar animale obișnuite cu oamenii, ci observatori atenți ai comportamentului uman. Ele nu reacționează la „om” ca la o categorie generală, ci par să distingă detalii pe care oamenii nici nu le conștientizează.

Descoperirea are implicații importante pentru cercetarea de teren. Dacă sexul sau genul observatorului influențează comportamentul animalelor, atunci multe studii ar putea avea nevoie de metode mai atente pentru a evita rezultate deformate. Nu este suficient să notezi specia, locul și distanța; contează și cine face observația.

Pentru pasionații de birdwatching, concluzia poate fi neașteptată. Un bărbat ar putea avea un mic avantaj atunci când încearcă să se apropie de o pasăre într-un parc urban. Dar, dincolo de această curiozitate, studiul transmite ceva mai profund: animalele din orașe ne urmăresc la fel de atent pe cât le urmărim noi pe ele.

Cercetătorii spun că următorul pas este testarea separată a factorilor posibili, de la miros și trăsături fizice până la tipare de mișcare. Până atunci, misterul rămâne deschis. Păsările par să vadă în oameni diferențe invizibile pentru noi, iar orașele se dovedesc încă o dată locuri pline de comportamente surprinzătoare.