Paradox global: criza împinge țările să vândă aurul, China face opusul. De ce cumpără masiv valorosul metal
Aurul a fost mereu considerat un „refugiu sigur” în perioade de criză. Însă în 2026, rolul acestui metal prețios pare să se schimbe. În timp ce multe țări aleg să își vândă rezervele pentru a face rost de bani rapid, China merge în direcția opusă și cumpără masiv aur, chiar și într-un context economic complicat.
Aurul, din protecție în sursă de finanțare
În mod tradițional, aurul era păstrat de băncile centrale ca o plasă de siguranță în vremuri dificile. Astăzi însă, același aur începe să fie folosit pentru a gestiona criza, nu doar pentru a o evita. Creșterea prețurilor la energie, mai ales la petrol, instabilitatea valutară și nevoia urgentă de lichidități au determinat mai multe state să vândă o parte din rezervele lor de aur. Practic, aurul devine o „pușculiță” din care se scot bani atunci când bugetele sunt sub presiune.
Această tendință a dus și la scăderea prețului aurului. După ce a atins maxime istorice la începutul anului, metalul prețios a intrat într-o corecție de aproximativ 10%, ajungând în jurul valorii de 4.800 de dolari pe uncie.
De ce vând țările aurul?
Principalele motive sunt legate de contextul economic global tensionat. Războaiele și creșterea prețurilor la energie afectează puternic economiile, în special pe cele dependente de importuri. În același timp, aprecierea dolarului american face ca datoriile să devină mai greu de gestionat pentru țările emergente. Astfel, băncile centrale sunt nevoite să intervină pentru a susține monedele naționale.
Pentru a face rost de bani rapid, unele state aleg să vândă aur. Este o soluție rapidă și eficientă, mai ales când alte surse de finanțare sunt limitate sau costisitoare. Tendința este mai vizibilă în economiile emergente. Turcia este unul dintre cele mai clare exemple. Autoritățile au redus semnificativ rezervele de aur pentru a susține lira, afectată de volatilitatea piețelor.
Și Rusia ar fi apelat la vânzarea aurului pentru a acoperi deficitele bugetare, în timp ce Ghana a folosit această strategie pentru a obține lichiditate în valută. Această schimbare este importantă deoarece, în ultimii ani, băncile centrale au fost principalii cumpărători de aur, susținând creșterea prețurilor. Acum, rolurile par să se inverseze.
China, excepția care confirmă regula
În timp ce multe țări vând, Banca Populară a Chinei continuă să cumpere aur într-un ritm constant. Instituția și-a extins seria de achiziții la 17 luni consecutive, chiar și în perioadele în care prețul aurului a scăzut puternic. Această strategie arată o viziune diferită. China pare să profite de scăderile de preț pentru a-și consolida rezervele, pregătindu-se pentru incertitudini viitoare.
Aurul rămâne un activ strategic, mai ales într-un context în care unele state încearcă să își reducă dependența de dolarul american.
Ce a schimbat războiul din Iran
Un factor major care a influențat piața este conflictul din Iran. Spre deosebire de alte crize, acesta nu a dus automat la creșterea aurului. Motivul este simplu: creșterea prețurilor la energie a alimentat inflația și a determinat investitorii să se aștepte la dobânzi mai mari. Iar dobânzile ridicate fac aurul mai puțin atractiv, deoarece acesta nu oferă randament.
Această combinație a dus la o scădere semnificativă a prețului aurului, chiar într-un moment de incertitudine globală.
O schimbare temporară sau o nouă tendință? Specialiștii cred că această perioadă ar putea fi doar o ajustare temporară. Băncile centrale au acumulat aur în anii trecuți tocmai pentru astfel de momente, iar acum îl folosesc. În același timp, există semne că cererea ar putea reveni. Investitori importanți și instituții financiare încep din nou să cumpere aur, profitând de prețurile mai mici.
Faptul că China continuă să acumuleze aur ar putea pune un „plafon” scăderilor și ar putea susține o revenire a prețului. Rămâne de văzut dacă această diferență de abordare va schimba echilibrul global.