Monede rare din aur vândute pe bani grei: cum a ajuns o piesă din 1897 să valoreze peste 200.000 de euro
Dacă te gândeai că pasiunea pentru monede e un hobby liniștit, de colecționari care stau cu lupa în mână și atât, realitatea din sala de licitații te-ar contrazice rapid. La o licitație organizată recent în Zürich, atmosfera a fost mai degrabă de spectacol, cu sume care au urcat rapid și fără prea multă ezitare.
Vedeta serii nu a fost o piesă uriașă sau spectaculoasă vizual, ci o monedă aparent modestă: un exemplar Vreneli din 1897. Dar, ca de obicei în lumea colecționarilor, nu dimensiunea contează, ci povestea și raritatea.
„Aurul de Gondo”, detaliul care schimbă tot
Moneda de 20 de franci din 1897 nu este valoroasă doar pentru vechime, ci pentru materialul din care a fost realizată. Aurul provine din mina Gondo, o sursă rară din cantonul elvețian Valais, care a devenit aproape legendară în numismatică.
Doar 29 de astfel de monede au fost emise, iar numărul celor care au supraviețuit până astăzi este și mai mic. Asta explică de ce un colecționar a fost dispus să plătească echivalentul a peste 200.000 de euro pentru o singură piesă.
Prin comparație, în același an au fost produse sute de mii de monede Vreneli din aur „obișnuit”. Acestea sunt mult mai accesibile și, deși au valoare, nu intră în aceeași ligă. Diferențele sunt subtile pentru un ochi neantrenat, dar esențiale pentru cunoscători: nuanța aurului și anumite detalii de design fac toată diferența.
Când raritatea bate orice alt criteriu
Licitația nu s-a oprit aici. O altă piesă extrem de căutată a fost varianta de probă cunoscută drept „Vreneli cu frunte”, un design diferit, abandonat ulterior. Doar câteva exemplare există, iar unul dintre ele a fost adjudecat pentru aproximativ 200.000 de euro, peste estimările inițiale.
În aceeași sesiune au mai apărut și alte monede rare: un exemplar Helvetia din 1887, cu un număr extrem de mic de copii cunoscute, dar și o monedă Vreneli din 1911, considerată una dintre cele mai rare lovituri de probă din aur din Elveția.
Și, ca să fie tabloul complet, o piesă mult mai veche, datând din 1681, a atins jumătate de milion de franci elvețieni. Un singur exemplar cunoscut, o singură șansă de a-l avea, genul de combinație care face colecționarii să ridice imediat paleta.
În total, doar câteva monede au adunat peste un milion de franci elvețieni, depășind estimările inițiale. Asta spune multe despre cât de imprevizibilă, și pasională, este această piață.