Misterul „Săgeților Diavolului”, rezolvat după mii de ani. Oamenii preistorici au mutat pietre de 25 de tone pe 18 kilometri

Unul dintre cele mai spectaculoase monumente preistorice din Marea Britanie ascundea de mii de ani o întrebare simplă: de unde au venit pietrele uriașe și cum au ajuns în locul în care se află astăzi? Un nou studiu arată că megaliții cunoscuți drept Devil’s Arrows – „Săgețile Diavolului” au fost transportați de comunitățile neolitice pe o distanță de aproximativ 18 kilometri, iar ghețarii nu au fost responsabili pentru deplasarea lor. Cercetarea a fost realizată de specialiști de la University of York și Curtin University și publicată în Proceedings of the Royal Society A, potrivit University of York.

Descoperirea schimbă teoria acceptată până acum privind originea monumentului din apropierea localității Boroughbridge, North Yorkshire. Cele trei pietre care au supraviețuit formează cel mai înalt șir de megaliți verticali din Marea Britanie, iar unele dintre ele cântăresc aproximativ 25 de tone. Cercetătorii au demonstrat că oamenii preistorici au trecut intenționat peste surse de piatră mult mai apropiate și au ales materialul dintr-un peisaj aflat la kilometri distanță.

Pietrele nu veneau de unde se credea până acum

Mult timp, specialiștii au considerat că Devil’s Arrows provin din zona Plumpton Rocks, aflată relativ aproape de monument. Noua analiză indică însă o origine diferită: Brimham Rocks, situat la aproximativ 18 kilometri spre vest de Boroughbridge. Pentru identificare, echipa a folosit o metodă de „amprentare” izotopică a mineralelor microscopice din pietre.

Cercetătorii au analizat zirconul și apatitul din mostre și au comparat profilurile lor de vârstă cu formațiunile geologice din regiune. Rezultatul a exclus nu doar Plumpton Rocks, ci și aflorimente de gresie aflate la doar aproximativ cinci kilometri de sit. Pentru oamenii din Neolitic, asta înseamnă că alegerea nu pare să fi fost făcută doar după criteriul convenienței.

Vezi și:

După câte ore de la ultimul pahar te poți urca la volan. Cât timp rămâne alcoolul în sânge și în aerul expirat

Descoperirea amintește de întrebările ridicate de Stonehenge și transportul unei pietre de șase tone pe aproape 700 de kilometri. În ambele cazuri, originea geologică a pietrelor sugerează că societățile preistorice aveau capacități de organizare și transport mult mai complexe decât ar putea sugera imaginea simplificată asupra comunităților neolitice.

Oamenii preistorici au ales intenționat un traseu mult mai dificil

Reconstrucțiile privind deplasarea ghețarilor din regiune au permis echipei să elimine explicația potrivit căreia blocurile ar fi fost aduse natural în apropierea sitului în timpul Epocii Glaciare. Concluzia studiului este că oamenii au fost cei care au transportat megaliții din zona Brimham Rocks până la locul în care au fost ridicați.

Cum au mutat efectiv blocuri de aproximativ 25 de tone pe 18 kilometri rămâne însă o întrebare deschisă. Operațiunea ar fi necesitat planificare, coordonarea unui număr mare de persoane și metode eficiente pentru deplasarea unor blocuri masive printr-un teren dificil. Jim Leary, arheolog la University of York, spune că rezultatele transformă construcția monumentului într-o adevărată „misiune epică” pentru crearea unui peisaj sacru.

Vezi și:

Egiptenii antici își sacrificau servitorii pentru ca aceștia să-i slujească pe faraoni și după moarte. Ce arată craniile vechi de 5.000 de ani

Templu roman vechi de 1.800 de ani, descoperit în Germania. Era dedicat zeului Marte, iar arheologii au găsit și o statuetă a Victoriei

Alegerea unei surse atât de îndepărtate sugerează și că Brimham Rocks putea avea o semnificație specială pentru comunitățile respective. Cercetătorii cred că în cazul unor asemenea monumente nu conta doar piatra în sine, ci și locul din care provenea. O situație asemănătoare a fost discutată și în cazul Pietrei Altarului de la Stonehenge, a cărei origine a fost plasată în Scoția.

Dezbaterea dintre transportul uman și cel glaciar nu este nouă. Playtech a scris anterior despre ipoteza potrivit căreia ghețarii ar fi putut transporta unele dintre pietrele asociate cu Stonehenge. În cazul Devil’s Arrows, noile date geologice înclină însă clar balanța către intervenția umană.

O piatră „dispărută” se afla la vedere de sute de ani

Studiul a rezolvat și o a doua enigmă. Astăzi mai există trei Devil’s Arrows, însă documentele istorice indică faptul că ansamblul a avut cel puțin încă o piatră și probabil mai multe. Un autor din secolul al XVI-lea descria o a patra coloană, dispărută ulterior, iar relatări din 1687 menționează că localnicii au spart una dintre pietre și au refolosit fragmentele la construcții.

În secolul al XIX-lea, cercetătorul J.R. Walbran a sugerat că unul dintre megaliții dispăruți fusese reutilizat pentru Battle Cross, un monument de aproximativ 5,5 metri asociat Bătăliei de la Boroughbridge din 1322 și mutat ulterior la Aldborough. Analiza minerală modernă confirmă acum ipoteza: monumentul medieval conține material provenit dintr-una dintre vechile „Săgeți ale Diavolului”.

Cele trei pietre rămase se întind pe o distanță de aproximativ 174 de metri, iar cea mai înaltă ajunge la aproape șapte metri. Ansamblul făcea parte dintr-un peisaj ceremonial mult mai mare, cu numeroase monumente neolitice în regiunea dintre râurile Swale și Ure. Există inclusiv ipoteza că aliniamentul ar fi avut legătură cu poziția Lunii la orizont.

Descoperirea se adaugă unei serii de cercetări care schimbă imaginea asupra comunităților preistorice britanice. De la originea pietrelor de la Stonehenge până la complexele neolitice uriașe identificate în apropierea celebrului monument, dovezile indică societăți capabile să organizeze proiecte care necesitau timp, resurse și un număr impresionant de oameni.

În cazul Devil’s Arrows, misterul provenienței pare rezolvat. Rămâne însă întrebarea poate și mai fascinantă: cum au reușit oamenii de acum mii de ani să deplaseze mai multe blocuri de câte 25 de tone prin Yorkshire și de ce au considerat că merită un asemenea efort.

Se schimbă stimulentul de 1.000 de lei pentru copiii cu dizabilități din București. Cine va primi mai puțin din 2027