Misiune la limită, noul film al lui Guy Ritchie care nu te lasă să respiri prea mult între gloanțe, planuri și explozii REVIEW

Guy Ritchie are un talent aparte de a face filme de acțiune care arată ca și cum ar fi fost construite de niște oameni foarte inteligenți, foarte bine îmbrăcați și complet lipsiți de răbdare. „Misiune la limită”, lansat internațional sub titlul „In the Grey”, bifează exact această rețetă. Are o echipă de profesioniști care operează din umbră, un miliard de dolari care trebuie recuperat, un antagonist periculos, arme, urmăriri, planuri explicate cu siguranța unor oameni care au deja trei variante de rezervă și un ritm care te ține atent permanent.

Distribuit în cinematografele din România de Vertical Entertainment, filmul îl readuce pe Guy Ritchie într-o zonă pe care o stăpânește mai bine decât majoritatea regizorilor de acțiune ai momentului: combinația dintre thriller de spionaj, film de jaf, umor sec și violență coregrafiată cu atenție. Nu este genul de producție care vrea să revoluționeze cinema-ul sau să inventeze o nouă formulă pentru blockbusterul modern. În schimb, știe foarte bine ce promite și livrează exact acel lucru: aproape două ore de tensiune, actori bine aleși și suficiente momente spectaculoase cât să pleci din sală cu sentimentul că ai văzut un film de acțiune făcut cum trebuie.

O echipă de profesioniști care știe să joace murdar

Povestea îi urmărește pe Sid, interpretat de Henry Cavill, și Bronco, personajul lui Jake Gyllenhaal, doi specialiști care lucrează pentru Rachel Wild, jucată de Eiza González. Rachel nu este doar o femeie de afaceri cu o garderobă impecabilă și o atitudine de om care nu acceptă refuzuri. Ea este genul de recuperator care poate folosi avocați, bănci, conturi blocate și oameni înarmați pentru a recupera bani de la persoane care cred că sunt intangibile.

Misiunea lor devine una cu adevărat complicată atunci când trebuie recuperată o sumă uriașă de la Manny Salazar, interpretat de Carlos Bardem. Evident, Salazar nu este omul care își recunoaște greșelile, își plătește datoriile și își cere scuze. În universul lui Guy Ritchie, astfel de oameni au de obicei arme, pază privată, insule, resorturi luxoase, conexiuni dubioase și o încredere exagerată în propriile resurse. Iar când Rachel, Sid și Bronco intră pe terenul lui, conflictul nu mai poate fi rezolvat printr-un simplu transfer bancar.

Vezi și:

Cele mai mari greșeli financiare pe care le fac românii după 40 de ani. Mulți ajung să regrete abia la pensie

„Misiune la limită” funcționează foarte bine pentru că nu își pierde timpul cu prea multe explicații emoționale. Personajele nu sunt construite pentru a avea traume lungi, monologuri lacrimogene sau revelații care schimbă complet sensul vieții. Sunt profesioniști, iar filmul îi tratează ca atare. Ei intră într-o problemă, o analizează, pregătesc un plan, se adaptează când planul se prăbușește și trag atunci când nu mai există o soluție elegantă.

Henry Cavill și Jake Gyllenhaal formează un duo excelent

Henry Cavill pare din ce în ce mai confortabil în lumea lui Guy Ritchie. După „Agentul de la U.N.C.L.E.” și „The Ministry of Ungentlemanly Warfare”, actorul știe exact cum să joace tipul de personaj pe care regizorul britanic îl preferă: calm, elegant, extrem de eficient și suficient de ironic cât să nu devină un simplu super-soldat fără personalitate. Sid nu are nevoie să demonstreze prea des că este periculos. Felul în care intră într-o încăpere, se uită la adversari și pare că are deja calculată ieșirea spune tot.

Jake Gyllenhaal are un tip de energie diferit, mai imprevizibilă, mai directă și mai puțin preocupată de aparențe. Bronco completează foarte bine stilul lui Sid, iar relația dintre cei doi este una dintre cele mai bune componente ale filmului. Nu au nevoie de discursuri despre prietenie sau loialitate. Se simte că au trecut împreună prin suficiente operațiuni încât să știe ce face celălalt înainte ca acesta să spună ceva. Dinamica lor amintește, pe alocuri, de duo-urile masculine din filmele de acțiune clasice, doar că filtrate prin estetica modernă și ironia specifică lui Guy Ritchie.

Vezi și:

„Disclosure Day” e o parodie la filmele cu extratereștri. Spielberg a confundat OZN-urile cu o ciorbă de clișee obosite

Jaful devine viral în „Cum să spargi o bancă”. Trailerul noului film de acțiune promite adrenalină, umor și haos în cinema

Eiza González este, însă, adevăratul centru al poveștii. Rachel Wild nu stă în spatele bărbaților înarmați și nu are doar rolul de a fi salvată atunci când lucrurile scapă de sub control. Este inteligentă, calculată, rece atunci când trebuie și suficient de convingătoare încât să nu pară o simplă variantă feminină a personajelor masculine din film. González joacă bine o eroină care trebuie să transmită control chiar și atunci când situația devine imposibilă.

Rosamund Pike, Fisher Stevens, Kristofer Hivju și restul distribuției completează eficient universul filmului. Nu toți au același spațiu pentru dezvoltare, însă fiecare apare exact atât cât trebuie pentru ca povestea să rămână alertă. Guy Ritchie nu construiește aici un puzzle cu zeci de figuri memorabile, ca în „The Gentlemen”, ci se concentrează pe nucleul principal și pe spectacolul din jurul lui.

Guy Ritchie revine la terenul pe care îl cunoaște cel mai bine

„Misiune la limită” nu este la fel de exuberant și de comic precum „The Gentlemen”, nici la fel de brutal și apăsător ca „Wrath of Man”. Se află undeva între energia de film de jaf din „Operation Fortune: Ruse de guerre”, eleganța retro din „Agentul de la U.N.C.L.E.” și acțiunea spectaculoasă din „The Ministry of Ungentlemanly Warfare”. Nu are neapărat prospețimea acelor filme în toate momentele sale, dar are acel ritm Ritchie care te ține prezent în fața ecranului.

Regizorul folosește din nou montajul rapid, explicațiile despre planuri care se desfășoară în paralel cu punerea lor în aplicare, cadrele cu arme, mașini, locații luxoase și personaje care discută relaxat despre lucruri extrem de periculoase. Este o formulă pe care Guy Ritchie a repetat-o de multe ori, dar aici încă funcționează. Filmul nu se preface că vrea să fie mai profund decât este. Vrea să fie intens, slick și distractiv, iar în cea mai mare parte reușește.

Acțiunea este multă și, mai important, este clar filmată. Nu ai senzația că regizorul încearcă să ascundă lipsa de coregrafie prin montaje amețitoare sau cadre tremurate. Urmăririle, schimburile de focuri și momentele de confruntare au greutate, iar escaladarea finală reușește să păstreze tensiunea. Filmul te ține acolo, prins de ecran, pentru că ai senzația că orice plan, oricât de bine pregătit ar părea, poate fi distrus în câteva secunde.

Există totuși o scenă care mi s-a părut atât de absurdă încât am râs cu poftă. Într-un moment în care personajul lui Eiza González știe foarte bine că este urmărit și că există oameni care vor să o ucidă, ea se oprește să bea o cerveza. Nu doar că decizia este complet lipsită de logică într-un context de pericol imediat, dar este și prezentată cu o seriozitate care face momentul involuntar amuzant. Este genul de secvență care te scoate puțin din film și te face să te întrebi dacă scenariul a vrut o pauză de relaxare sau pur și simplu a uitat că eroina era vânată.

Un film de acțiune foarte bun, cu mici scăpări de logică

În afara acelui moment inexplicabil, „Misiune la limită” este un film de acțiune foarte bun. Nu încearcă să îți schimbe perspectiva asupra lumii și nici să inventeze personaje care vor rămâne pentru totdeauna în cultura pop. Dar are suficientă personalitate, suficient stil și suficientă energie încât să merite văzut în cinema, unde scenele de acțiune, coloana sonoră și amploarea vizuală funcționează cel mai bine.

Guy Ritchie rămâne unul dintre regizorii care înțeleg că un thriller de acțiune nu trebuie să își ceară scuze pentru faptul că este, înainte de orice, entertainment. „Misiune la limită” are arme, explozii, planuri riscante, actori carismatici și un ritm care nu îți lasă prea mult timp să te plictisești. Henry Cavill, Jake Gyllenhaal și Eiza González duc filmul în spate fără efort vizibil, iar Carlos Bardem este suficient de amenințător ca antagonist.

Nu este cel mai bun film făcut vreodată de Guy Ritchie și probabil nici nu va depăși pentru mulți spectatori „The Gentlemen”, „Snatch” sau „Agentul de la U.N.C.L.E.”. Dar este o revenire solidă la un tip de cinema pe care regizorul îl stăpânește excelent. Cu excepția acelei beri băute într-un moment în care orice om sănătos la cap ar fi fugit direct spre cea mai apropiată ieșire, „Misiune la limită” este exact genul de film de acțiune care îți face seara mai bună.