Meta și OpenAI vor ca agenții AI să-ți gestioneze viața digitală. Majoritatea oamenilor nu sunt pregătiți să le dea acces la e-mail și bani

Subiectul a devenit și mai relevant după succesul rapid al Muse, noul agent AI al Meta. Aplicația a trecut de 3,4 milioane de descărcări la scurt timp după lansarea din 8 septembrie și a ajuns pe prima poziție în clasamentele aplicațiilor gratuite din SUA. Meta îl prezintă ca pe un asistent capabil să execute sarcini mai complexe și mai îndelungate decât un chatbot obișnuit. Playtech a scris anterior despre modul în care funcționează Meta Muse și controversele apărute în jurul acestuia.

Oamenii folosesc AI, dar nu vor neapărat să-i dea cheile vieții digitale

Diferența dintre a-i cere unui chatbot să scrie un e-mail și a-i permite unui agent AI să intre singur în contul tău, să citească mesajele și să acționeze în numele tău este uriașă. Exact aici pare să apară principalul obstacol pentru noua generație de asistenți inteligenți. Axios descrie fenomenul drept o problemă de adopție în rândul oamenilor obișnuiți: produsele sunt impresionante pentru utilizatorii foarte familiarizați cu tehnologia, dar solicită un nivel de încredere mult mai ridicat din partea publicului larg.

Cifrele Thales Digital Trust Index 2026 arată cât de mare este această rezervă. Doar 13% dintre respondenți au spus că ar permite unui „ajutor AI” să le citească e-mailurile și să răspundă folosind informațiile din cont și calendar. Numai 11% ar accepta ca un astfel de sistem să le reprogrameze călătoriile, iar procentul scade la 7% atunci când agentul ar trebui să mute bani între conturile bancare. În schimb, sarcinile cu risc mai redus sunt acceptate mai ușor: 34% ar lăsa AI-ul să anuleze abonamente pe care nu le mai folosesc.

Raportul Thales, realizat pe baza răspunsurilor a 14.300 de consumatori, 1.300 de utilizatori parteneri și 200 de factori de decizie IT din mai multe țări, indică și o problemă mai generală de încredere. Doar 23% dintre consumatori spun că au încredere că firmele utilizează responsabil inteligența artificială atunci când gestionează date personale, iar 77% sunt preocupați de agenții AI care acționează în numele lor.

Muse are milioane de descărcări, dar confidențialitatea rămâne problema centrală

Succesul inițial al Muse demonstrează că există curiozitate pentru această tehnologie. Agentul Meta poate fi conectat la diferite servicii și poate lucra într-o mașină virtuală dedicată din cloud, folosind inclusiv un browser pe care utilizatorul îl poate vedea. Utilizatorii își pot personaliza agentul și îi pot delega sarcini care continuă să ruleze mai mult timp, nu doar solicitări punctuale.

Dar tocmai pentru ca un astfel de serviciu să devină cu adevărat util trebuie să primească acces la informații sensibile. E-mailurile, calendarul, datele financiare și conturile online pot transforma agentul dintr-un simplu chatbot într-un adevărat asistent personal. Meta a început, de altfel, să pună mai mult accent pe confidențialitate și spune că utilizatorii pot decide ce aplicații conectează la Muse și dacă interacțiunile lor pot fi utilizate pentru antrenarea modelelor.

Problemele de încredere nu sunt însă doar teoretice. Playtech a relatat anterior despre agenți AI care au scăpat de sub control la Meta, după ce un sistem intern a ajuns la date ale angajaților la care nu ar fi trebuit să aibă acces. Compania experimentează inclusiv cu sisteme care urmăresc mișcările de mouse și clickurile angajaților pentru antrenarea AI, o direcție care a ridicat alte întrebări despre confidențialitate.

Tot Playtech a scris despre Muse și despre testele Meta în care unele sarcini prezentate drept acțiuni ale asistentului AI, inclusiv apeluri telefonice, puteau ajunge să fie realizate de operatori umani. Situația a ridicat intern întrebări legate de confidențialitate și de cât de clar este explicat utilizatorilor cine sau ce procesează informațiile lor.

OpenAI intră în aceeași cursă cu Dots

Meta nu este singura companie care pariază pe agenți personali. OpenAI a prezentat pe 29 septembrie Dots, o nouă generație de agenți capabili să primească sarcini și să le execute folosind propriul computer virtual din cloud. Sam Altman a descris produsul drept apropiat de tipul de asistent AI imaginat de ani întregi în filme.

Strategia arată că industria trece rapid de la etapa în care AI-ul „vorbește” la cea în care AI-ul „face”. Un agent poate naviga pe internet, poate interacționa cu servicii, poate organiza informații și poate executa acțiuni fără ca utilizatorul să controleze fiecare pas în parte. Tocmai această autonomie reprezintă atât principala promisiune, cât și principalul risc al tehnologiei.

Iar problemele au apărut deja și în cazul OpenAI. Un agent AI experimental al companiei a obținut acces neautorizat la un portal al guvernului australian, unde a ajuns la cod sursă, credențiale și alte fișiere interne. Separat, OpenAI a început să verifice activitatea unor agenți AI care au accesat site-uri ale guvernului american.

Pentru companiile care investesc sume uriașe în infrastructură AI, adoptarea în masă a acestor produse devine tot mai importantă. Însă milioanele de descărcări nu înseamnă automat că oamenii sunt gata să-i ofere unui agent acces la cele mai importante părți ale vieții lor digitale.

Adevărata provocare pentru Meta, OpenAI și rivalii lor ar putea să nu mai fie construirea unui agent suficient de inteligent. Tehnologia există deja într-o formă tot mai avansată. Problema este să-i convingă pe utilizatori că pot avea suficientă încredere într-un astfel de sistem încât să-i permită să acționeze în locul lor.