Legea digitală a UE care riscă să lovească exact în utilizatorii europeni, în timp ce Bruxelles-ul vrea cu orice preț să controleze Big Tech

În ultimii ani, Uniunea Europeană a încercat să arate că poate ține în frâu marile platforme tehnologice, într-un moment în care tot mai mulți europeni se tem de dominația giganților digitali americani. În teorie, ideea sună bine: reguli mai stricte, mai multă concurență, mai mult control și o piață mai corectă pentru companiile mai mici. În practică, însă, tot mai multe voci spun că lucrurile nu sunt atât de simple și că efectele s-ar putea întoarce chiar împotriva celor pe care Bruxelles-ul spune că vrea să îi protejeze.

Aici intră în scenă DMA, adică Digital Markets Act, legea europeană gândită pentru a limita puterea așa-numiților „gatekeepers”, marile platforme care controlează porți esențiale din economia digitală. Comisia Europeană spune clar că DMA este un instrument menit să facă piețele digitale mai contestabile și mai echitabile, iar până acum a desemnat drept gatekeepers companii precum Alphabet, Amazon, Apple, ByteDance, Meta și Microsoft, iar ulterior și iPadOS al Apple.

O lege făcută să corecteze piața, dar criticată pentru filozofia din spate

Critica venită acum din zona Euronews și EU Tech Loop nu spune că marile platforme nu au putere, ci că Bruxelles-ul pornește de la o logică veche, care nu mai corespunde modului în care funcționează economia digitală de astăzi. Autorul comentariului susține că reglementatorii europeni tratează platformele moderne aproape ca pe infrastructurile clasice din alte epoci, încercând să impună acces, neutralitate și nediscriminare într-un mod care seamănă mai degrabă cu regulile folosite cândva în telecomunicații. Potrivit acestei perspective, problema este că Europa nu mai controlează infrastructura digitală dominantă, iar companiile europene ajung astfel obligate să joace pe terenul altora, nu să construiască un teren propriu.

Această idee este legată și de o critică mai amplă la adresa felului în care UE reglementează tehnologia. Comisia a prezentat DMA drept o completare a dreptului concurenței, nu un înlocuitor al acestuia, însă textul de opinie susține că legea a fost concepută încă de la început pe baze greșite și că tocmai această filozofie riscă să producă efecte negative pentru firmele europene și pentru consumatori. Altfel spus, în loc să creeze campioni europeni capabili să concureze global, reglementarea ar putea împinge piața într-o formă de dependență și mai mare de jucătorii deja mari.

De ce disputa nu este doar despre Big Tech, ci și despre utilizatorul obișnuit

La prima vedere, un conflict între Bruxelles și marile companii de tehnologie pare departe de viața de zi cu zi a utilizatorului obișnuit. În realitate, impactul poate coborî foarte repede în lucruri concrete: cum funcționează aplicațiile, ce servicii apar mai întâi în Europa, ce integrări dispar, cât de repede se lansează produse noi și cât de atractivă mai este piața europeană pentru investiții. Când regulile sunt foarte dure sau greu de anticipat, companiile mari tind să devină mai prudente, iar utilizatorii pot ajunge să primească mai târziu anumite funcții, versiuni mai limitate sau servicii lansate cu întârziere.

Mai mult, articolul de opinie leagă DMA de un reflex mai larg al Europei de a reglementa înainte ca piețele să se așeze și înainte ca tehnologia să își arate forma finală. În aceeași logică este invocată și tendința UE de a încerca să anticipeze din timp riscuri din zone precum AI sau metavers, chiar dacă istoria recentă arată că autoritățile nu sunt mereu bune la prezis câștigătorii și pierzătorii pieței. Margrethe Vestager vorbea încă din 2023 despre nevoia de a anticipa ce va însemna concurența în metavers sau în jurul unor instrumente precum ChatGPT, ceea ce arată că Bruxelles-ul merge de ceva timp pe această direcție a intervenției timpurii.

De ce miza reală este competitivitatea Europei

Poate cea mai sensibilă parte a dezbaterii este legată de competitivitatea economică a Europei. La aniversarea de 35 de ani a autorității de concurență din Ungaria, șeful FTC din SUA, Andrew N. Ferguson, a spus explicit că suprareglementarea și o aplicare prea agresivă a regulilor de concurență au diminuat capacitatea Europei de a concura și că nu este întâmplător faptul că aproape toate companiile desemnate gatekeeper sub DMA sunt americane. Declarația trebuie citită și politic, desigur, dar ea surprinde o tensiune reală: dacă Europa nu produce giganți digitali comparabili, poate compensa asta doar prin reguli?

Aici este și miezul unei dileme incomode. Europa vrea să controleze Big Tech și, în multe cazuri, are motive serioase să o facă. Dar dacă regulile sunt construite prost sau sunt aplicate într-o logică prea rigidă, efectul final nu va fi neapărat o piață mai liberă, ci una mai slabă, mai lentă și mai puțin inovatoare. Conform analizei publicate de Euronews, în parteneriat cu EU Tech Loop, DMA riscă astfel să devină nu doar o lege împotriva abuzului de putere, ci și un simbol al unei filosofii de reglementare care poate costa scump exact companiile și utilizatorii europeni pe care promite să îi apere.

Un gigant chinez al mașinilor electrice își schimbă strategia: Europa nu mai este o prioritate