James Webb publică una dintre cele mai mari imagini realizate vreodată. În norii de praf se ascund unele dintre cele mai mici „stele eșuate” cunoscute

Telescopul spațial James Webb a surprins una dintre cele mai mari imagini publicate până acum de echipa misiunii, iar în spatele norilor spectaculoși de gaz și praf se ascunde o descoperire importantă. Imaginea arată regiunea IC 348, aflată la aproximativ 1.000 de ani-lumină de Pământ, în constelația Perseu, unde astronomii au identificat pitice brune cu mase de numai două ori mai mari decât cea a lui Jupiter, potrivit Live Science.

Imaginea a fost făcută cu instrumentul NIRCam al telescopului și are o rezoluție uriașă, de peste 30.000 x 38.000 de pixeli. Pentru astronomi, însă, spectaculozitatea vizuală este doar o parte a poveștii. IC 348 este o adevărată pepinieră stelară, o zonă în care norii reci de hidrogen molecular se prăbușesc sub propria gravitație și formează stele, protostele și obiecte mult mai mici.

James Webb a găsit pitice brune de numai două mase ale lui Jupiter

Scopul principal al observațiilor a fost identificarea piticelor brune, obiecte care se formează într-un mod asemănător stelelor, dar nu acumulează suficientă masă pentru a susține fuziunea nucleară a hidrogenului în nucleu. Tocmai de aceea sunt descrise uneori drept „stele eșuate”.

Astronomii au selectat mai întâi candidații după culoare și luminozitate, apoi au folosit spectrograful NIRSpec pentru observații suplimentare. Rezultatele au fost surprinzătoare: unele dintre piticele brune descoperite au doar aproximativ de două ori masa lui Jupiter, echivalentul a circa 0,19% din masa Soarelui.

Vezi și:

Iarna 2026-2027 aduce episoade severe de frig în Europa. Explicațiile climatologilor

Acestea sunt cele mai puțin masive pitice brune cunoscute până acum și pun probleme modelelor actuale privind formarea stelelor. În teorie, există o limită sub care norii de gaz ar trebui să întâmpine dificultăți în a se fragmenta și a forma independent obiecte atât de mici.

James Webb a mai oferit în ultimul an rezultate care obligă astronomii să își revizuiască modelele. Pe Playtech am scris despre „fabrica” de stele observată de James Webb lângă centrul Căii Lactee, unde procesul de formare stelară pare mult mai eficient decât ar trebui potrivit teoriilor existente.

Imaginea vastă realizată de Webb cu IC 348 dezvăluie o regiune de formare stelară plină de stele tinere, jeturi emise de protostele și pitice brune cu o masă de doar două ori mai mare decât cea a lui Jupiter. (Sursa imaginii: ESA/Webb, NASA, CSA, K. Luhman, C. Alves De Oliveira, M. Zamani)

Un obiect cât o planetă ar putea avea propriile planete

Una dintre piticele brune extrem de ușoare prezintă și semnele existenței unui disc de materie în jurul ei. Dacă interpretarea este corectă, în acel disc s-ar putea forma planete, ceea ce creează un scenariu aproape paradoxal: un obiect cu o masă apropiată de cea a unei planete gigante ar putea, la rândul lui, să fie înconjurat de propriul sistem planetar.

Vezi și:

Astronomii au descoperit primul microblazar din Calea Lactee, alimentat de o gaură neagră

Un supercomputer japonez ar putea fi rezolvat misterul „Little Red Dots” observate de James Webb

Observațiile spectroscopice au mai scos la iveală o caracteristică atribuită unor hidrocarburi, molecule alcătuite exclusiv din hidrogen și carbon. Semnalul respectiv a fost observat până acum doar în atmosferele piticelor brune cu mase foarte mici, ceea ce sugerează că aceste corpuri ar putea reprezenta chiar o categorie spectrală distinctă.

Capacitatea lui James Webb de a detecta asemenea obiecte este legată de sensibilitatea sa în infraroșu. Lumina vizibilă este blocată în mare parte de norii groși de praf, însă radiația infraroșie poate pătrunde prin aceste regiuni și scoate la iveală structuri care altfel ar rămâne ascunse.

Aceeași capacitate a permis telescopului să observe și obiecte cu totul neașteptate în Universul îndepărtat. Recent, Playtech a relatat despre un obiect cosmic nemaivăzut, descris drept o posibilă „stea cu gaură neagră”.

Câteva detalii mărite din noua imagine vastă, care arată: 1. O stea învăluită într-o nebuloasă; 2. Roiul stelar central; 3. Stele și fluxuri slabe de materie; 4. Obiecte Herbig-Haro; 5. Efectul de lentilă gravitațională care distorsionează lumina; 6. Galaxii spirale. (Sursa imaginii: ESA/Webb, NASA, CSA, K. Luhman, C. Alves De Oliveira, M. Zamani)

Imaginea ascunde și protostele cu jeturi spectaculoase

Piticele brune nu sunt singurele obiecte interesante din panorama IC 348. În partea dreaptă-sus a imaginii pot fi observate mai multe protostele, adică stele aflate încă în primele etape ale formării.

Unele dintre ele aruncă jeturi puternice de materie în spațiul înconjurător. Atunci când aceste fluxuri rapide lovesc gazul și praful din jur, produc regiuni luminoase cunoscute drept obiecte Herbig-Haro.

Una dintre cele mai spectaculoase structuri este HH 797, care la o analiză mai atentă se dovedește a fi asociată cu două protostele ce emit jeturi aproape paralele. În apropiere se află și HH 211, o structură cu aspect de elice, formată din jeturi înguste și fluxuri mai largi de materie.

IC 348 se află relativ aproape de noi la scară cosmică, ceea ce o face un laborator excelent pentru studiul formării stelelor și planetelor. În loc să privească doar spre cele mai îndepărtate galaxii, James Webb poate analiza cu foarte mare precizie și procese care au loc în propria noastră regiune a galaxiei.

Telescopul a fost folosit deja pentru realizarea unor proiecte mult mai ample, inclusiv cea mai detaliată hartă a Universului realizată până acum cu date James Webb, bazată pe programul COSMOS-Web.

Noua panoramă IC 348 arată însă că unele dintre cele mai importante descoperiri pot fi ascunse într-un nor de praf aflat la „doar” 1.000 de ani-lumină distanță. Piticele brune cu mase record sugerează că natura poate produce obiecte stelare mult mai mici decât estimau modelele, iar James Webb oferă astronomilor instrumentele necesare pentru a descoperi unde se află, de fapt, limita dintre o stea și o planetă.