James Webb a descoperit un semnal misterios pe Pluto și Titan. O moleculă necunoscută îi pune în dificultate pe cercetători
Telescopul spațial James Webb a identificat același semnal spectral necunoscut pe suprafața a două lumi înghețate aflate la miliarde de kilometri distanță una de cealaltă: Pluto și Titan, cel mai mare satelit al planetei Saturn. Descoperirea i-a surprins pe astronomi, deoarece, în ciuda analizelor efectuate până acum, semnalul nu poate fi asociat cu nicio moleculă cunoscută și confirmată în laborator.
Cercetătorii subliniază însă că nu este vorba despre dovezi ale vieții extraterestre sau despre un fenomen inexplicabil. Misterul constă doar în faptul că, deocamdată, nu se știe ce compus chimic produce această amprentă observată în datele colectate de telescopul James Webb.
Același semnal apare pe două lumi foarte diferite
Pluto și Titan sunt corpuri cerești cu caracteristici complet diferite. Titan este un satelit masiv, învăluit într-o atmosferă densă și bogată în metan, cu lacuri și râuri de hidrocarburi lichide la suprafață. Pluto, în schimb, este o planetă pitică aflată la marginea Sistemului Solar, acoperită de câmpuri întinse de gheață de azot și înconjurată de o atmosferă extrem de rarefiată. Cu toate acestea, cele două lumi au un element comun esențial: chimia bazată pe metan și azot, scrie Space Daily.
Analizând lumina reflectată de suprafața lor, instrumentele în infraroșu ale telescopului James Webb au detectat aceeași scădere a intensității luminii la aproximativ 5,11 micrometri, un semnal spectral care apare în ambele cazuri.
Diferența este că pe Pluto această semnătură este mai lată decât pe Titan, ceea ce sugerează că substanțele responsabile ar putea fi înrudite, fără a fi identice.
Cum reușește James Webb să identifice compoziția unei planete
Astronomii nu pot analiza direct rocile sau ghețurile aflate pe aceste corpuri cerești, astfel că folosesc spectroscopia pentru a determina din ce sunt alcătuite.
Atunci când lumina Soarelui este reflectată de suprafața unei planete sau a unui satelit, anumite lungimi de undă sunt absorbite de materialele existente acolo. Fiecare compus chimic lasă o „amprentă” proprie în spectru, iar cercetătorii compară aceste modele cu măsurători obținute în laborator pentru a identifica substanțele respective.
În cazul lui Pluto și Titan, James Webb a observat o amprentă clară și repetabilă, însă aceasta nu corespunde niciunui compus cunoscut până în prezent.
Descoperirea a fost posibilă datorită instrumentelor sensibile în infraroșu ale telescopului, capabile să analizeze în detaliu lumina provenită de la obiecte aflate la miliarde de kilometri de Pământ.
Cercetătorii bănuiesc că este vorba despre compuși organici complecși
Una dintre ipotezele luate în calcul este că semnalul provine de la o categorie de molecule organice complexe cunoscute sub numele de tholine.
Aceste substanțe se formează atunci când radiația solară determină reacții chimice între metan și azot, proces care produce compuși bogați în carbon și azot. Tot aceste reacții sunt considerate responsabile pentru nuanțele roșiatice observate pe suprafața lui Pluto și Titan.
Totuși, cercetătorii precizează că această explicație rămâne doar o ipoteză. Pentru confirmare este nevoie ca substanța responsabilă să fie reprodusă în laborator și să demonstreze exact aceeași semnătură spectrală observată de James Webb. Până atunci, semnalul rămâne oficial neidentificat.
Descoperirea nu este o dovadă a existenței vieții
Oamenii de știință atrag atenția că astfel de situații sunt frecvente în cercetarea planetară. Apariția unei semnături spectrale necunoscute nu înseamnă existența unei forme de viață sau a unui fenomen neobișnuit, ci indică doar faptul că baza de date a compușilor analizați în laborator este încă incompletă.
Pe măsură ce vor fi realizate noi experimente și vor fi studiate alte combinații de molecule formate din metan și azot în condiții similare celor existente pe Pluto și Titan, este posibil ca misterul să fie rezolvat.