INTERVIU EXCLUSIV cu Manuela Martelli, actrița principală din God Will Not Help: „Cinematograful este cel mai interesant atunci când pune întrebări, nu când oferă răspunsuri definitive”. Când vezi în cinema „Dumnezeu nu ne va ajuta”

Filmul God Will Not Help aduce pe marele ecran o poveste tensionată despre izolare, frică, credință, limbaj și felul în care o comunitate închisă poate fi tulburată de apariția unei persoane care vine dintr-o lume complet diferită. Producția regizată de Hana Jušić urmărește dinamica unei comunități montane izolate de ciobani croați, la începutul secolului XX, într-un moment în care sosirea unei străine schimbă echilibrul fragil al tuturor relațiilor.

În centrul poveștii se află Teresa, o tânără originară din Chile care ajunge într-o comunitate rigid structurată, pretinzând că este văduva fratelui emigrat al familiei. Prezența ei nu aduce doar neliniște, suspiciune și întrebări fără răspuns, ci devine și o formă de catalizator pentru ceilalți, în special pentru femeile din jurul ei. Într-un spațiu dominat de tăceri, reguli nescrise și ierarhii dure, Teresa devine, treptat, oglindă, amenințare, mister și posibilă sursă de libertate.

Rolul principal este interpretat de Manuela Martelli, actriță și regizoare cunoscută pentru filme precum Machuca, Il Futuro și Chile ’76, lungmetrajul ei de debut ca regizoare. Martelli este una dintre vocile importante ale cinematografiei latino-americane contemporane, cu o carieră construită între actorie și regie, iar în God Will Not Help construiește un personaj care comunică adesea mai mult prin tăcere, privire și prezență fizică decât prin dialog.

Vezi și:

Poți conduce dacă ai diabet? Situațiile în care dreptul de a conduce poate fi restricționat și ce spune legea în 2026

Filmul va ajunge în cinematografele din România pe 26 iunie 2026, iar înainte de lansare am discutat în exclusivitate cu Manuela Martelli despre Teresa, despre colaborarea cu Hana Jušić, despre comunicarea dincolo de limbaj, dar și despre felul în care cinemaul poate vorbi despre frică, proiecții, identitate și ambiguitate fără să ofere răspunsuri simple.

INTERVIU exclusiv Manuela Martelli: „Teresa este curajoasă, dar și vulnerabilă”

God will not help va ajunge în cinematografele din România pe 26 iunie 2026

Ozana Mazilu (Playtech): Care a fost primul lucru care te-a atras la Teresa ca personaj în God Will Not Help?

Manuela Martelli: Primul lucru care m-a atras la Teresa a fost misterul ei. Este un personaj care pare să ascundă mereu ceva, chiar și față de ea însăși. Sunt foarte atrasă de personajele contradictorii, cele care nu pot fi explicate ușor. Teresa este curajoasă, dar și vulnerabilă; are o forță interioară enormă și, în același timp, o singurătate profundă.

Ozana Mazilu (Playtech): Teresa petrece mare parte din film navigând prin tăcere, distanță și neînțelegere. Cum ai abordat transmiterea emoțiilor fără a te baza foarte mult pe dialog?

Manuela Martelli: Pentru mine, a fost un proces foarte fizic. Teresa este o femeie care observă mult și vorbește foarte puțin, așa că emoția trebuia exprimată prin privire, prin corp și prin felul în care ocupă spațiul. De asemenea, era important să înțeleg că nu totul trebuie explicat. De multe ori, tăcerea și simpla prezență comunică ceva mult mai complex și mult mai puțin evident decât cuvintele.

Vezi și:

INTERVIU EXCLUSIV cu Finn Little, Carter din Dutton Ranch: „Un somn a sărit din apă și a speriat toate rațele!”. Actorul vorbește despre noul capitol Yellowstone de pe SkyShowtime

INTERVIU EXCLUSIV „Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva?”, filmul în care apare și Johnny Depp. Regizoarea Simona Constantin, despre povestea din spatele documentarului biografic

Ozana Mazilu (Playtech): Regizoarea Hana Jušić a descris filmul ca fiind profund legat de ideea comunicării dincolo de limbaj. A influențat această temă modul în care ți-ai construit interpretarea?

Manuela Martelli: Foarte mult. De fapt, propria mea experiență din timpul filmărilor a semănat în multe feluri cu cea a Teresei. Eram într-o țară a cărei limbă nu o vorbeam, înconjurată de oameni care comunicau adesea între ei în croată, o limbă complet inaccesibilă pentru mine. În timpul pregătirii și al filmărilor, am lucrat cu ciobani locali, dintre care unii nu vorbeau engleza. La început am simțit o anumită frustrare, pentru că voiam să pot vorbi mai mult cu ei.

Dar petrecând timp împreună, s-a creat o legătură foarte specială, bazată mai mult pe gesturi, priviri și, mai ales, pe a învăța de la ei și a-i observa. Mi-am dat seama că umorul nu se bazează doar pe cuvinte. A fost o descoperire frumoasă. Experiența a fost foarte importantă pentru mine, pentru că mi-a permis să înțeleg din interior prin ce trece Teresa, precum și relația ei cu Milena. Acea dualitate de a rămâne parțial în afara lumii cuiva, deși ești înconjurată de oameni, și, în același timp, de a forma o conexiune profundă cu o persoană dintr-o cultură complet diferită de a ta.

Ozana Mazilu (Playtech): Atmosfera filmului este în același timp intimă și neliniștitoare. Cum ați lucrat tu și Hana Jušić pentru a menține acest echilibru pe platou?

Manuela Martelli: Cred că Hana are o abilitate remarcabilă de a crea un climat de încredere și protecție pe platou. În perioada de pregătire a filmului, am vorbit foarte mult despre personaj. De fapt, am călătorit împreună în Patagonia, în locul de unde provenea Teresa, și am vorbit cu mulți oameni de acolo. Cred că acest lucru a fost esențial pentru a înțelege personajul și, în multe feluri, întregul film. Apoi am repetat destul de mult cu întreaga distribuție. În acele sesiuni, am explorat scenele pentru a le face cât mai organice, descoperindu-le prin corp, mișcare și relațiile dintre personaje.

Ozana Mazilu (Playtech): Teresa pare adesea atât o străină, cât și o oglindă pentru cei din jur. Ai văzut-o ca pe cineva care își caută locul sau ca pe cineva care fuge de ceva?

Manuela Martelli: Teresa caută un loc căruia să-i aparțină, dar poartă și o istorie personală care o împinge să se regăsească. Nu o văd ca pe cineva care fuge. Dimpotrivă, o văd ca pe un personaj incredibil de puternic, capabil să traverseze Atlanticul la începutul secolului XX, cu tot ce presupunea asta.

Și, așa cum ai spus, este interesant că, ajungând într-un loc unde este complet străină, devine o suprafață pe care ceilalți își proiectează dorințele, temerile și fanteziile.

„Cele mai profunde experiențe umane sunt ambigue”

God will not help va ajunge în cinematografele din România pe 26 iunie 2026

Ozana Mazilu (Playtech): Filmul lasă loc ambiguității, mai ales în jurul spiritualității, superstiției și fricii. Îți plac personal poveștile care refuză să ofere răspunsuri simple?

Manuela Martelli: Foarte mult. Cred că cinemaul este cel mai interesant atunci când pune întrebări, nu când oferă răspunsuri definitive. Cele mai profunde experiențe umane sunt ambigue, contradictorii și greu de explicat. De asemenea, cred că trăim într-o lume care tinde tot mai mult să vadă lucrurile în termeni binari. Căutăm răspunsuri absolute la conflicte complexe, iar acest mod reductiv de a gândi nu face decât să le adâncească. Ne este greu să acceptăm contradicțiile realității. De aceea susțin filmele care propun noi moduri de a percepe realitatea prin ambiguitate și care au încredere în inteligența și sensibilitatea publicului.

Ozana Mazilu (Playtech): Care a fost cea mai solicitantă scenă din punct de vedere emoțional pentru tine și de ce?

Manuela Martelli: Cred că, dacă răspund la această întrebare, aș da spoilere întregului film. Teresa poartă un mare secret, iar există un moment în poveste în care acesta este dezvăluit. Confruntarea cu acel moment ca actriță a fost foarte dificilă pentru mine. Este una dintre acele scene-cheie care vin cu multe așteptări și multă presiune.

Ozana Mazilu (Playtech): Filmul este plasat într-o altă epocă, în care barierele de comunicare aveau o greutate diferită față de astăzi. Cât de important a fost contextul istoric pentru interpretarea ta?

Manuela Martelli: A fost fundamental. Pentru mine, a fost foarte important să-mi imaginez și să înțeleg o lume dinaintea globalizării, în care distanțele erau enorme, iar diferențele culturale păreau aproape imposibil de depășit.

Era o lume în care era cu adevărat posibil să dispari, să te pierzi, și îmi imaginez că această condiție influența profund modul în care oamenii își construiau identitatea și relațiile. Revenind la Teresa, cred că această posibilitate de a te pierde și de a te regăsi le permitea oamenilor să devină altcineva. Mi s-a părut fascinant.

Un alt lucru care m-a uimit a fost să înțeleg cât de diferită era percepția timpului și a tăcerii într-un astfel de loc. Este o altă concepție despre lume, în care relația cu misticul și cu sinele este diferită. Astăzi suntem înconjurați de zgomot și trăim într-o cultură a imediatului. Lumea din God Will Not Help părea aproape o altă planetă.

Ozana Mazilu (Playtech): Există momente în film care par aproape de horror psihologic, deși totul rămâne ancorat în realitate. Te-ai inspirat conștient din acest gen în interpretare?

Manuela Martelli: Nu neapărat, pentru că, așa cum ai spus, acele scene sunt abordate prin prisma personajelor, nu printr-un model orientat spre efecte care urmărește să creeze horror în mod deliberat.

Cred că multe dintre emoțiile asociate cu horrorul provin tocmai din ceea ce nu înțelegem, iar filmul explorează modul în care o comunitate poate transforma o persoană într-un obiect al propriilor temeri. Mi se pare profund tulburător.

Ozana Mazilu (Playtech): Cât de importantă este prezența fizică și limbajul corpului într-un astfel de film?

Manuela Martelli: Cred că am atins deja acest aspect, dar într-un film ca acesta prezența fizică este esențială. Corpul devine o altă formă de dialog. Adesea, ceea ce personajele nu pot spune se exprimă prin felul în care se mișcă, prin priviri sau prin modul în care ocupă spațiul. În acest sens, corpul poartă o mare parte din narațiunea emoțională.

„Filmul vorbește foarte mult despre prezentul nostru”

God will not help va ajunge în cinematografele din România pe 26 iunie 2026

Ozana Mazilu (Playtech): Ce fel de discuții ai avut cu Hana Jušić înainte de filmări despre lumea interioară a Teresei?

Manuela Martelli: Am vorbit foarte mult înainte de filmări. Când am călătorit împreună la Punta Arenas și Porvenir, am întâlnit oameni ale căror povești se apropiau de experiența Teresei, iar din acele relatări am construit treptat o biografie pentru personaj. Acest proces a ajutat enorm. A creat un fel de structură de bază care ne-a permis ulterior să înțelegem toate scenele și parcursul emoțional al personajului.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai lucrat atât ca actriță, cât și ca regizoare. Îți influențează experiența din spatele camerei colaborarea cu regizorii?

Manuela Martelli: Cu siguranță. Regia m-a făcut mult mai conștientă de complexitatea deciziilor pe care trebuie să le ia un regizor și cred că asta m-a făcut mai empatică și mai colaborativă. În același timp, când joc, încerc să mă abandonez complet viziunii regizorului și să am încredere în perspectiva lui. Ca regizoare, înțeleg mai bine și starea emoțională a actorilor, care este foarte diferită de cea a restului echipei. Asta m-a ajutat enorm. Mi-a reamintit cât de vulnerabili și sensibili pot fi actorii în timpul filmărilor.

Ozana Mazilu (Playtech): Filmul explorează modul în care oamenii proiectează frici și dorințe asupra celor pe care nu îi înțeleg pe deplin. Crezi că această temă este relevantă astăzi?

Manuela Martelli: Absolut. Este un mecanism foarte prezent în societățile noastre. Proiectăm constant asupra celorlalți ceea ce ne temem sau ne dorim, mai ales când avem de-a face cu persoane pe care le percepem ca fiind diferite. În acest sens, deși filmul are loc acum mai bine de un secol, vorbește foarte mult despre prezentul nostru.

Ozana Mazilu (Playtech): Dacă publicul ar pleca din sală dezbătând o idee sau o emoție anume, care ai vrea să fie aceea?

Manuela Martelli: Pentru mine este o întrebare dificilă, pentru că, așa cum spuneam, cred că cele mai interesante filme sunt cele care ne fac să reflectăm asupra mai multor lucruri și permit interpretări multiple. Cred că un film ne mișcă atunci când trezește ceva foarte personal în fiecare dintre noi, iar aceasta este o experiență profund individuală.

Planul care pare desprins din SF: cercetătorii vor să întărească scutul magnetic al Pământului pentru a bloca furtunile solare