Hypercarul în care nu stai la volan, ci îl „călărești” ca pe un superbike. Ideea radicală a unui startup olandez

Lumea hypercarurilor este deja plină de promisiuni extravagante, sute de cai putere, recorduri de accelerație și siluete desprinse din filme SF. Un startup din Olanda vrea însă să schimbe complet punctul de plecare. Sanrivatti nu pornește de la motor, șasiu sau aerodinamică, ci de la corpul șoferului.

Compania susține că dezvoltă o arhitectură centrată pe pilot, inspirată de poziția pe care o are un motociclist de superbike atunci când stă aplecat peste rezervor. În loc să stea așezat convențional într-un scaun, șoferul ar urma să fie plasat central, cu trupul întins înainte și cu capul mult mai aproape de direcția de mers.

Este o idee care sună interesant pe hârtie și care poate atrage atenția într-o industrie unde fiecare nou venit are nevoie de ceva spectaculos pentru a nu fi ignorat. Totuși, Sanrivatti nu a prezentat încă un prototip funcțional, performanțe, motorizări sau imagini clare ale viitorului model. Deocamdată, proiectul este o promisiune foarte îndrăzneață despre felul în care ar putea fi schimbată relația dintre om și mașină.

O mașină proiectată în jurul corpului șoferului

Fondatorul companiei, inginerul auto Santiago Sánchez Rivero, susține că majoritatea constructorilor încep dezvoltarea unui hypercar cu arhitectura mecanică, structura de rezistență, propulsia și pachetul aerodinamic. Abia apoi este găsit un loc pentru șofer. Sanrivatti vrea să inverseze complet această logică.

Vezi și:

Primul român mușcat de peștele-iepure în Grecia. Cum arată rana și ce spune după incident: „Îl văd cum sare ca ars”

Potrivit companiei, postura, echilibrul, reflexele și senzațiile fizice ale șoferului trebuie să decidă forma mașinii. Ideea este ca pilotul să nu mai fie un pasager așezat într-o cabină luxoasă, ci o parte mult mai activă din ansamblul mașinii. Sanrivatti promite astfel o experiență de condus mai directă, mai analogică și mai intensă decât cea oferită de hypercarurile actuale.

Poziția imaginată de olandezi seamănă mai degrabă cu cea a unui rider de motocicletă de performanță. Corpul ar fi coborât și întins spre partea frontală, iar șoferul ar sta exact pe axa centrală a vehiculului. În teorie, această configurație ar putea amplifica senzația de viteză, frânare și schimbare a direcției, pentru că pilotul ar fi mai apropiat de mișcările mașinii.

Există însă și întrebări serioase. Cum va funcționa accesul în habitaclu? Cât de confortabilă poate fi o astfel de poziție după mai multe ture pe circuit? Ce se întâmplă în cazul unui impact și cum va fi rezolvată problema vizibilității? Sunt detalii pe care Sanrivatti nu le-a explicat încă, iar ele vor decide dacă proiectul este mai mult decât un exercițiu spectaculos de design.

Foto: CarScoops.com

Foto: CarScoops.com

Ideea a mai apărut într-un concept Chevrolet

Sanrivatti nu este prima companie care se gândește să schimbe radical felul în care stă șoferul într-o mașină de performanță. Un exemplu celebru este Chevrolet Chaparral 2X Vision Gran Turismo, concept prezentat în 2014 pentru universul Gran Turismo.

Chaparral 2X era și mai extrem. Pilotul stătea aproape culcat cu fața în jos, cu brațele și picioarele orientate spre roți, iar mașina era imaginată ca un fel de costum de zbor lipit de asfalt. Conceptul includea chiar și ideea unor comenzi care foloseau mișcările corpului pentru a influența anumite elemente aerodinamice.

Diferența importantă este că Chevrolet Chaparral 2X nu a fost gândit ca un automobil de serie. Era un concept virtual, fără obligația de a respecta regulile dure ale siguranței, ergonomiei, omologării și producției în lumea reală. Sanrivatti pare să își dorească mai mult decât un exercițiu de imaginație, dar trebuie să demonstreze că o asemenea poziție poate funcționa și în afara unor schițe sau randări spectaculoase.

Lipsa unor exemple produse în serie nu este întâmplătoare. Poziția clasică de condus a supraviețuit timp de peste un secol tocmai pentru că oferă un compromis eficient între control, confort, vizibilitate și siguranță. Să o schimbi înseamnă să rezolvi multe probleme în același timp, nu doar să creezi o siluetă futuristă.

Un pariu curajos într-o lume deja aglomerată

Sanrivatti intră într-un segment în care numele consacrate au un avantaj enorm. Ferrari, Bugatti, Koenigsegg, Rimac, Pagani și Gordon Murray Automotive vând nu doar performanță, ci și istorie, inginerie dovedită și exclusivitate. Pentru un startup olandez, o poziție de condus neobișnuită poate fi o metodă bună de a atrage atenția, însă nu este suficientă pentru a construi un hypercar credibil.

Compania va trebui să arate cum va arăta mașina, ce tip de propulsie va folosi, dacă va fi electrică, hibridă sau cu motor termic și, mai ales, cum va transforma promisiunea unei conexiuni mai intense cu drumul într-un produs real. Până acum, Sanrivatti a vorbit despre senzație, instinct și control, dar nu a dezvăluit cifre concrete.

Totuși, ideea are un merit clar: într-o perioadă în care multe automobile de performanță devin tot mai grele, mai digitale și mai filtrate de sisteme electronice, startup-ul pune din nou accentul pe corpul celui care conduce. Nu promite doar un timp mai bun pe circuit, ci o senzație diferită la volan.

Rămâne de văzut dacă acest hypercar va ajunge vreodată pe șosea sau pe pistă. Dar Sanrivatti a reușit deja un lucru: a pus sub semnul întrebării una dintre cele mai vechi convenții din industria auto. Iar într-o lume în care aproape toate hypercarurile promit performanță extremă, uneori cea mai curajoasă idee este să schimbi pur și simplu felul în care stă șoferul în mașină.