Hollywoodul se pregătește pentru actorii care nu există: Scenaristul „Taxi Driver” spune că următorul Clint Eastwood ar putea fi creat dintr-un prompt

Hollywoodul se pregătește pentru actorii care nu există: Scenaristul
Foto: Shutterstock

Paul Schrader, scenaristul din spatele unor filme esențiale precum Taxi Driver și The Last Temptation of Christ, reaprinde dezbaterea despre inteligența artificială la Hollywood. Cunoscut pentru opiniile sale directe și pentru interesul neașteptat față de noile tehnologii, regizorul în vârstă de 79 de ani susține că adevărata revoluție AI din cinema nu va veni din efecte speciale mai spectaculoase, monștri generați digital sau decoruri imposibile, ci din apariția unor protagoniști complet artificiali, capabili să atragă publicul în săli.

Într-un discurs susținut la conferința AI on the Lot, Schrader a spus că momentul decisiv va fi acela în care un film cu un personaj principal creat integral prin AI va face bani la box office. Nu un actor real modificat digital, nu un hibrid între performer și algoritm, ci un protagonist artificial de la zero. Exemplul său a fost provocator: viitorul Clint Eastwood ar putea fi generat printr-un simplu text prompt, fără ca numele actorului să fie introdus explicit în comandă.

Paul Schrader/Getty Images

Un star creat din descrieri, nu din carne și oase

Schrader a explicat că tehnologia ar putea permite studiourilor să descrie un tip de personaj, cu o anumită înălțime, greutate, privire, atitudine și energie, iar rezultatul să semene izbitor cu un star celebru. În scenariul imaginat de el, Clint Eastwood ar putea protesta că imaginea lui este furată, în timp ce producătorii ar susține că nu au folosit numele sau datele lui, ci doar au descris un anumit tip uman.

Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai explozive dileme ale Hollywoodului în era AI. Unde se termină inspirația și unde începe furtul de identitate vizuală? Dacă un personaj artificial seamănă cu un actor celebru, dar nu este construit oficial pe baza numelui lui, poate studioul să îl folosească fără acord? Schrader pare convins că industria va testa aceste limite, mai ales dacă publicul va fi dispus să plătească pentru astfel de personaje.

Regizorul nu crede că viitorul comercial al inteligenței artificiale stă doar în decoruri grandioase sau creaturi digitale. Pentru el, adevărata miză este emoția: momentul în care spectatorii vor empatiza cu o creație artificială ca și cum ar fi un actor real. Cu alte cuvinte, nu contează doar dacă AI-ul poate produce imagini credibile, ci dacă poate genera atașament, tensiune, carismă și loialitate de public.

Hollywoodul între eficiență, frică și tentația banilor

Poziția lui Schrader este radicală, mai ales într-o industrie deja tensionată de conflictele legate de drepturile actorilor, scenariștilor și artiștilor vizuali. În timp ce unii directori de studio văd AI-ul ca pe un instrument care poate ajuta producția, Schrader merge mai departe și vorbește despre filme realizate aproape complet cu personaje și elemente generate artificial.

El a dat ca exemplu și serialele clasice, sugerând că studiourile ar putea folosi inteligența artificială pentru a crea noi episoade din titluri vechi precum I Love Lucy, My Three Sons sau The Love Boat. Pentru companiile care dețin astfel de proprietăți intelectuale, tentația este evidentă: branduri cunoscute, public nostalgic și costuri potențial mai mici. Pentru creatori și actori, însă, scenariul ridică întrebări incomode despre înlocuire, consimțământ și originalitate.

Schrader a fost la fel de tranșant și în privința figuranților. El a povestit că, în timp ce urmărea Wicked în avion, s-a întrebat de ce producțiile mai plătesc oameni pentru roluri de fundal, dacă aceștia pot fi generați digital. Din perspectiva lui, studiourile nu vor renunța la această posibilitate, pentru că trebuie să plătească figuranții, să îi îmbrace, să îi hrănească și să îi coordoneze pe platou.

Un viitor care poate fascina și speria în același timp

Schrader știe că viziunea lui va provoca reacții dure. El însuși a spus că anunțul participării sale la conferință a atras sute de răspunsuri negative pe rețelele sociale, multe venite de la oameni revoltați de apropierea lui de AI. Totuși, cineastul pare mai interesat de explorarea noilor instrumente decât de apărarea modelului clasic de producție cu orice preț.

În timpul discursului, Schrader a citit inclusiv fragmente dintr-un tratament de scenariu generat de AI în câteva minute, pornind de la ideea unui proiect în stilul său. Povestea includea un catolic decăzut, o obsesie morală, datorii, pornografie online și un traseu psihologic întunecat, adică exact genul de teme asociate cu opera lui. Concluzia lui a fost simplă și tăioasă: AI-ul nu creează, ci combină.

Tocmai aici se află și pericolul, dar și fascinația. Inteligența artificială poate absorbi stiluri, teme, imagini și structuri, apoi le poate reasambla într-o formă nouă, suficient de familiară încât să pară recognoscibilă. Pentru Hollywood, aceasta ar putea deveni o mașinărie extrem de profitabilă. Pentru artiști, ar putea fi începutul unei epoci în care nu doar scenariile, decorurile și vocile sunt imitate, ci însăși ideea de star.

Dacă Schrader are dreptate, viitorul box office-ului nu va fi decis doar de actori, regizori și francize, ci și de personaje care nu au existat niciodată. Iar următorul mare star de cinema ar putea să nu aibă biografie, copilărie sau carieră, ci doar un prompt foarte bine scris.