Ghețarul Apocalipsei se rupe mai repede decât se temeau oamenii de știință: Antarctica trimite un nou avertisment lumii
Unul dintre cei mai urmăriți ghețari de pe planetă este din nou în centrul atenției oamenilor de știință. Ghețarul Thwaites din Antarctica de Vest, supranumit „Ghețarul Apocalipsei”, se apropie de un moment critic: platforma sa estică de gheață ar putea să se dezintegreze în acest an, slăbind și mai mult o structură naturală care funcționează ca un fel de barieră în fața prăbușirii accelerate a masei de gheață.
Thwaites este important nu doar prin dimensiune, ci prin rolul pe care îl joacă în stabilitatea calotei glaciare din Antarctica de Vest. Dacă întregul ghețar s-ar prăbuși, nivelul global al mărilor ar putea crește cu aproximativ 65 de centimetri. Un asemenea scenariu nu s-ar produce peste noapte, ci pe parcursul mai multor secole, însă pierderea platformei de gheață poate accelera procesul și poate schimba ritmul în care gheața ajunge în ocean, conform LiveScience.
De ce este atât de periculos ghețarul Thwaites
Ghețarul Thwaites este unul dintre cei mai mari și mai vulnerabili ghețari ai planetei. Are aproximativ dimensiunea statului american Florida, se întinde pe circa 120 de kilometri lățime și, în anumite zone, grosimea gheții depășește 2.000 de metri. Tocmai această dimensiune uriașă îl transformă într-un factor major în ecuația creșterii nivelului mărilor.
Platforma estică de gheață atașată ghețarului funcționează ca un sprijin natural. Ea plutește pe ocean, dar frânează deplasarea gheții de pe uscat spre mare. Dacă această platformă se rupe, ghețarul nu dispare imediat, însă pierde o parte importantă din stabilitatea care îi încetinește mișcarea.
Potrivit cercetătorilor, imaginile din satelit arată că platforma se fracturează în zone-cheie, inclusiv acolo unde gheața era ținută în loc de o ridicătură de pe fundul oceanului. Robert Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey, avertizează că ultima porțiune a platformei este pregătită să se dezintegreze. Nu este clar exact cum se va rupe, dar semnele indică faptul că procesul este inevitabil.
Thwaites se topește rapid din anii ’80, pe fondul contactului cu apă oceanică mai caldă. Această apă pătrunde sub gheață și o erodează la bază, acolo unde ghețarul se sprijină pe teren aflat sub nivelul mării. Din 1992, ghețarul s-a retras cu aproximativ 14 kilometri, iar pierderile de gheață sunt deja măsurate în sute de miliarde de tone.
Ce înseamnă pierderea platformei de gheață
Pierderea platformei estice nu înseamnă că nivelul mărilor va crește brusc cu zeci de centimetri în următoarele luni. Platformele plutitoare de gheață nu contribuie direct la creșterea nivelului oceanului în același fel în care o face gheața aflată pe uscat. Problema este alta: fără acest sprijin, ghețarul de pe continent poate curge mai repede spre mare.
Aici apare adevăratul risc. Thwaites este considerat un pilon al calotei glaciare din Antarctica de Vest. Dacă se destabilizează puternic, poate afecta și ghețarii din jur, deschizând calea pentru pierderi mult mai mari de gheață. În scenariul extrem al prăbușirii întregii calote glaciare vest-antartice, nivelul mărilor ar putea crește cu peste trei metri.
Oamenii de știință descriu astfel de procese drept posibile puncte de cotitură climatică. Odată depășite, ele pot declanșa schimbări greu sau imposibil de inversat pe scara timpului uman. Chiar dacă prăbușirea completă a ghețarului Thwaites ar putea dura secole, deciziile și încălzirea climatică din prezent pot influența cât de repede se desfășoară acest proces.
Cercetătorii subliniază că nu este vorba doar despre temperaturi mai ridicate, ci și despre schimbarea circulației apelor din Oceanul Sudic. Apa mai caldă și mai sărată este împinsă spre continent, ajungând sub gheață și accelerând topirea. Schimbările vânturilor vestice din emisfera sudică par să joace un rol important, iar acestea sunt asociate cu modificările climatice globale.
Un avertisment care nu mai poate fi ignorat
Thwaites nu este doar o poveste spectaculoasă despre Antarctica, ci un semnal al felului în care sistemele climatice mari pot reacționa la presiuni aparent lente, dar constante. În cazul său, ceea ce se întâmplă la mii de kilometri distanță poate ajunge să influențeze orașe de coastă, infrastructură, porturi și comunități din întreaga lume.
Pentru milioane de oameni, creșterea nivelului mărilor nu este o problemă abstractă. Înseamnă inundații mai frecvente, eroziune costieră, furtuni mai periculoase și costuri uriașe pentru protejarea zonelor joase. De aceea, fiecare schimbare majoră observată la Thwaites este urmărită cu atenție de climatologi.
Ghețarul Apocalipsei nu se va prăbuși mâine, dar platforma care îl ține parțial în frâu pare tot mai aproape de ruptură. Iar acesta este mesajul cel mai important: schimbările climatice nu se manifestă doar prin veri mai fierbinți sau fenomene meteo extreme, ci și prin transformări lente, profunde și greu de oprit în cele mai îndepărtate regiuni ale planetei.