Gărzile personalului medical, recunoscute ca vechime în muncă. Condiţiile pentru a fi luate în considerare, conform unei propuneri legislative

Senatul a adoptat o propunere legislativă care ar urma să recunoască activitatea de gardă a personalului medical din unitățile sanitare publice ca vechime în muncă și în specialitate. Măsura, deși salutată, ridică întrebări privind constituționalitatea și echitatea în raport cu alte domenii.

Ce prevede, de fapt, noua propunere legislativă

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr. 95/2006 a trecut recent de Senat și a fost trimisă la Camera Deputaților. Aceasta limitează intervenția legislativă doar la modificarea Legii 95/2006, eliminând orice schimbare asupra Codului Muncii.

Principalul articol introdus, 386^1, stipulează că activitatea de gardă desfășurată de personalul medical constituie timp de muncă și că orele de gardă, atât cele incluse în durata normală, cât și cele suplimentare, se valorifică la calculul vechimii în muncă și, după caz, în specialitate.

Totodată, articolul prevede că prevederile sale ”nu instituie derogări de la regimul juridic general al timpului de muncă, al muncii suplimentare și al timpului de odihnă”.

Vezi și:

Românii vor avea patru zile libere la rând. Când este programată următoarea minivacanță

Această modificare vizează recompensarea efortului medicilor, însă rămâne un paradox: în contextul unui sistem medical suprasolicitat, valorificarea orelor suplimentare ca vechime poate transforma excepția în regulă, perpetuând practic stresul și suprasolicitarea personalului medical.

Este legal să transformăm garda în normă profesională?

Directiva 2003/88/CE permite statelor membre derogări pentru activitățile care necesită continuitate, cum este asistența medicală. Totuși, legiuitorul pare să ignore limitele fiziologice ale organismului uman. Un medic obosit și suprasolicitat devine, mai întâi, un pacient al propriului efort excesiv, iar pe termen lung, siguranța actului medical poate fi compromisă.

Constituția României, la art. 41 alin. (3), stabilește o durată normală a zilei de muncă de cel mult 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână. Depășirea acestor limite ar trebui să rămână excepțională, nu o regulă sistemică. Prin urmare, recunoașterea automată a orelor suplimentare ca vechime ridică probleme de constituționalitate și risc de precedent periculos.

Vezi și:

Noi reguli pentru patronii care angajează muncitori străini în România. Ce obligații noi apar pentru firme

Cum să-ți asiguri o pensie mai bună și să plătești mai puține taxe. Senatul discută reduceri pentru cei care investesc pentru pensie

Ce implicații are pentru egalitatea de tratament

Din perspectiva echității, dacă munca suplimentară este recunoscută ca vechime în muncă și specialitate pentru sectorul sanitar, același principiu ar trebui să se aplice tuturor salariaților care depășesc norma legală în alte domenii. În caz contrar, se creează un dublu standard care poate fi interpretat ca discriminare.

Așadar, intenția de a recompensa personalul medical este lăudabilă, însă soluția legislativă rămâne problematică. În loc să legalizăm suprasolicitarea, soluția reală este atragerea și angajarea de personal suficient, respectarea timpului de odihnă și garantarea unui cadru legal conform normelor europene și constituționale.

Notă: Propunerea legislativă nu se aplică momentan. Aceasta trebuie adoptată de Camera Deputaților, promulgată de președinte și publicată în Monitorul Oficial pentru a produce efecte.

LG vine cu cele mai luminoase televizoare OLED de până acum și introduce o tehnologie complet nouă