De ce unele blocuri din România au nume precum OD, M, P sau G și nu doar numere. Cum erau codificate cartierele construite în comunism

Bloc M3, P7, G4, OD1 sau A12 sunt adrese întâlnite și astăzi în numeroase orașe din România. Pentru locuitorii cartierelor ridicate în perioada comunistă, aceste combinații de litere și cifre au devenit atât de obișnuite încât puțini se mai întreabă de unde provin. Ele nu au fost însă alese la întâmplare, ci își au originea în modul în care marile ansambluri de locuințe erau proiectate, construite și evidențiate administrativ.

De ce blocurile aveau nevoie de indicative

După Al Doilea Război Mondial și mai ales începând cu anii 1960, orașele României au trecut printr-o perioadă de urbanizare accelerată. Industrializarea a adus un număr mare de oameni din mediul rural către centrele urbane, iar statul a construit cartiere întregi de blocuri pentru a asigura locuințe noii populații.

În București au apărut sau s-au extins cartiere precum Drumul Taberei, Titan, Berceni și Militari, iar fenomenul s-a repetat în marile orașe ale țării.

În loc să fie construită câte o clădire izolată, erau proiectate ansambluri cu zeci sau chiar sute de blocuri. Pentru proiectanți și constructori era nevoie de un sistem prin care fiecare clădire să poată fi identificată încă dinainte ca zona să capete forma definitivă. Aici intervin indicativele formate din litere și cifre.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Ce însemnau literele M, P, G sau OD

Nu există o singură „cheie” națională prin care litera M, P sau G să aibă exact aceeași semnificație în toate orașele României. Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri de înțeles.

Indicativele puteau proveni din proiectele de sistematizare, din împărțirea ansamblului în sectoare sau grupe, din tipul ori seria proiectului și, în anumite cazuri, puteau avea legătură cu zona în care urma să fie construit blocul.

Astfel, un M4 dintr-un cartier nu trebuie să fie identic ca proiect sau semnificație cu un M4 aflat într-un alt oraș.

În unele ansambluri, o literă sau o combinație de litere grupa mai multe clădiri din aceeași etapă de construcție. Numărul individualiza apoi imobilul în cadrul seriei: M1, M2, M3 și așa mai departe.

Combinațiile mai complicate, precum OD, TD sau alte indicative întâlnite și astăzi, trebuie interpretate în contextul proiectului urbanistic în care au apărut, nu după o regulă universală valabilă în toată țara.

Blocurile erau construite după proiecte repetitive

Sistemul era favorizat și de standardizarea construcțiilor. În perioada comunistă s-a apelat pe scară largă la proiecte-tip și la elemente prefabricate, astfel încât locuințele să poată fi ridicate într-un ritm rapid și cu costuri controlate.

Acesta este și motivul pentru care două blocuri aflate la sute de kilometri distanță pot semăna izbitor. Aceleași soluții constructive puteau fi adaptate și utilizate în mai multe localități.

Indicativul unui bloc nu trebuie însă confundat automat cu tipul constructiv al acestuia. Codul folosit în adresa clădirii putea avea o origine diferită de codul tehnic al proiectului după care fusese construit imobilul.

De ce nu au dispărut literele după 1990

Odată terminate cartierele, indicativele au intrat în adresele oamenilor și în evidențele administrative. Blocul care în faza de proiect putea fi identificat printr-o literă și o cifră a ajuns să fie cunoscut exact așa de locatari.

După 1990 nu exista un motiv practic pentru ca toate aceste blocuri să fie redenumite. Indicativele apăreau deja în acte de proprietate, evidențe cadastrale, contracte de utilități, adrese poștale și documentele asociațiilor de proprietari. Schimbarea lor ar fi complicat inutil identificarea imobilelor.

De aceea, o adresă actuală poate cuprinde numele străzii, numărul acesteia, dar și „bloc M5” sau „bloc OD2”, urmate de scară și apartament.

Un cod vechi devenit parte din adresa modernă

Pentru generațiile care au crescut în aceste cartiere, indicative precum M, P, G sau OD par simple nume de blocuri. În realitate, ele sunt și urme ale modului în care au fost construite orașele României în a doua jumătate a secolului XX.

În spatele lor se află cartiere planificate în ansamblu, proiecte standardizate și necesitatea de a identifica rapid numeroase clădiri ridicate uneori aproape simultan.

Nu există, așadar, un dicționar simplu în care „M” să însemne obligatoriu un lucru, „P” altul și „G” altceva pentru întreaga Românie. Pentru a afla originea exactă a indicativului unui anumit bloc trebuie consultată documentația urbanistică și tehnică a ansamblului respectiv. Tocmai această particularitate explică de ce România păstrează astăzi o adevărată colecție de blocuri cu nume formate din litere și cifre, la zeci de ani după ce codurile respective au apărut pe planșele proiectanților.

Loc de parcare în proprietate sau doar drept de folosință? Diferența pe care trebuie să o știe proprietarii de apartamente