De ce stau însoțitorii de bord cu mâinile nemișcate și sprijinite la decolare. E o regulă esențială pentru siguranță

Însoțitorii de bord ocupă locurile speciale de siguranță doar în timpul rulării avionului, la decolare și la aterizare, precum și atunci când comandantul solicită acest lucru, de exemplu în caz de turbulențe.

Potrivit specialiștilor, în aceste momente, echipajul trebuie să adopte o poziție strictă pentru a reduce riscul de accidentare în cazul unei frânări bruște: spatele și gâtul lipite de spătar, genunchii și picioarele apropiate, cu tălpile ferm sprijinite pe podea. Mâinile sunt așezate sub coapse sau pe genunchi, iar coatele orientate spre interior.

Dacă scaunul este orientat spre față, către cabina de pilotaj, picioarele trebuie poziționate ușor în spatele genunchilor. În schimb, dacă scaunul este orientat spre spate, către coada avionului, picioarele sunt plasate puțin în fața genunchilor. Această poziție ajută la menținerea stabilității corpului. Membrii echipajului rămân astfel până când comandantul anunță că este sigur să se ridice și să își reia activitatea.

Poziția aparent ciudată are și un rol practic

Pe lângă rolul de protecție, această postură le permite însoțitorilor de bord să facă și o „verificare tăcută” a cabinei. Ei se asigură că echipamentele de urgență sunt accesibile, că ușile sunt securizate corect și că toate condițiile de siguranță sunt respectate. Astfel, pot reacționa rapid în cazul unei situații neprevăzute.

Vezi și:

Alertă meteo de furtuni în București și alte 12 județe până la ora 23:00. Sunt așteptate vijelii, grindină și ploi torențiale

Există și o poziție specială utilizată în caz de aterizare de urgență. În acest caz, partea inferioară a corpului rămâne în poziția standard, însă brațele sunt ridicate și așezate una peste cealaltă în spatele capului, cu coatele spre interior. Această poziție protejează fața și permite echipajului să audă instrucțiunile și să comunice cu pasagerii.

Limbajul codificat din aviație

În aviație, utilizarea codurilor este esențială pentru comunicarea rapidă și discretă a unor situații sensibile, fără a crea panică în rândul pasagerilor. Aceste coduri permit transmiterea rapidă a informațiilor într-un mediu unde fiecare secundă contează.

De exemplu, „Codul Bravo” este folosit pentru situații care necesită intervenția rapidă a personalului, iar „Codul Adam” este activat în cazul dispariției unui copil în spații mari, precum aeroporturile. Un alt termen utilizat este „deadhead”, care se referă la un membru al echipajului care călătorește ca pasager, fără a fi în serviciu.

Vezi și:

De ce ţi se schimbă locul în avion înainte de îmbarcare: explicaţia unui specialist in aviație. „Sunt două explicaţii”

La ce se uită însoţitorii de zbor când te urci în avion. Detaliile pe care le urmăresc mereu: „Vă scanăm în câteva secunde”

Siguranța, prioritate absolută în aviație

Siguranța în aviație este reglementată la nivel internațional și național de instituții precum Uniunea Europeană, Agenția Europeană pentru Siguranța Aviației (EASA) sau Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI). În România, responsabilă de supravegherea siguranței aeriene este Autoritatea Aeronautică Civilă.

Procesul de siguranță începe încă din faza de proiectare a aeronavei și implică numeroși actori: producători, companii aeriene, aeroporturi, personal de bord și controlori de trafic. Avioanele sunt supuse unor inspecții riguroase, inclusiv verificări complexe de tip D, în care sunt analizate toate componentele pentru a asigura funcționarea optimă.

Un alt element esențial este redundanța sistemelor de navigație, ceea ce înseamnă că, în cazul unei defecțiuni, un sistem de rezervă intră automat în funcțiune, garantând astfel siguranța zborului.

Companiile românești care puteau concura cu Digi pentru cele 196 de milioane de euro din SAFE. Cine putea primi contractul cu SRI