De ce Luna devine roșie în timpul eclipselor totale de Lună: Fenomenul spectaculos are loc în această noapte
Cerul oferă în această noapte un spectacol rar: o eclipsă totală de Lună, cunoscută și sub numele de ”Lună Sângerie”. Timp de aproape o oră, satelitul natural al Pământului va căpăta nuanțe intense de roșu. Explicația ține de fizica luminii și de modul în care atmosfera terestră filtrează razele Soarelui.
Ce se întâmplă, de fapt, în timpul unei eclipse totale de Lună
O eclipsă totală de Lună are loc atunci când Luna Plină traversează umbra Pământului. Fiind un corp opac luminat de Soare, Pământul proiectează în spațiu un con de umbră și unul de penumbră.
Atunci când Luna pătrunde complet în umbra propriu-zisă, lumina directă a Soarelui este blocată, iar discul selenar își pierde strălucirea obișnuită. Există trei tipuri de eclipse lunare. Eclipsa penumbrală este subtilă și produce doar o ușoară diminuare a luminozității.
Eclipsa parțială apare când doar o parte a Lunii intră în umbra Pământului, iar diferența dintre zona luminată și cea întunecată devine vizibilă. Doar în cazul unei eclipse totale întregul disc lunar este acoperit de umbră, moment în care Luna capătă celebra nuanță roșiatică.
Fenomenul din această noapte durează aproximativ cinci ore și jumătate în total, iar faza de totalitate – când Luna devine roșie – ține aproape 58 de minute.
Evenimentul este vizibil din America de Nord și de Sud, Asia de Est, Australia și Noua Zeelandă, însă nu și din România, unde are loc în timpul zilei, când Luna se află sub orizont. Cei interesați pot urmări eclipsa online, prin transmisii astronomice dedicate.
De ce nu devine Luna complet neagră
La prima vedere, ar părea logic ca Luna să dispară complet în întuneric atunci când intră în umbra Pământului. Totuși, acest lucru nu se întâmplă. Atmosfera terestră joacă un rol esențial: ea refractă și filtrează lumina solară, redirecționând o parte din aceasta către Lună.
Lumina albă a Soarelui este compusă din mai multe culori, fiecare cu o lungime de undă diferită. Culorile cu lungime de undă scurtă, precum albastrul, sunt împrăștiate mai ușor de moleculele din atmosferă – fenomen cunoscut drept împrăștierea Rayleigh.
În schimb, lumina roșie, având o lungime de undă mai mare, traversează atmosfera mai eficient. În timpul totalității, singura lumină care ajunge la Lună este cea filtrată prin atmosfera Pământului, similară cu lumina caldă a unui apus sau răsărit.
Practic, toate răsăriturile și apusurile de pe glob sunt ”proiectate” simultan pe suprafața Lunii, ca într-un spectacol cosmic grandios, conferindu-i culoarea roșiatică specifică.
Ce influențează nuanța exactă a ”Lunii Sângerii”
Deși mecanismul optic explică apariția culorii roșii, intensitatea și nuanța exactă depind de condițiile atmosferice. Cantitatea de praf, particule de poluare, vapori de apă, nori sau chiar cenușă vulcanică influențează modul în care lumina este filtrată.
Astfel, Luna eclipsată poate varia de la roșu închis și maroniu până la portocaliu aprins sau roz pal. Pe măsură ce satelitul traversează diferite zone ale umbrei, unele porțiuni pot părea mai întunecate, altele mai luminoase, creând un joc spectaculos de culori.
Eclipsele de Lună au loc de cel puțin două ori pe an și se produc întotdeauna la faza de Lună Plină. Din România, următoarea eclipsă parțială va fi vizibilă în august 2026, iar următoarea eclipsă totală observabilă din țara noastră va avea loc la finalul anului 2028.
Dincolo de frumusețea lor, aceste fenomene oferă cercetătorilor informații valoroase despre atmosfera Pământului și chiar despre modul în care scoarța lunară se răcește în absența radiației solare.