Copilul nu doarme la prânz la grădiniță. Poate fi obligat să stea în pat două ore? Ce reguli se aplică în timpul programului de odihnă
Programul de odihnă din grădiniță nu înseamnă că fiecare copil trebuie să doarmă sau să rămână obligatoriu două ore în pat. Curriculumul pentru educația timpurie prevede inclusiv activități pentru copiii care nu adorm ori se trezesc mai devreme. Organizarea concretă trebuie să țină cont de nevoile copiilor, de supravegherea lor și de liniștea necesară celor care dorm.
Ce prevede curriculumul pentru copiii care nu adorm
În Curriculumul pentru educația timpurie, aprobat prin Ordinul nr. 4.694/2019, programul zilnic pentru preșcolarii cu orar prelungit include un interval de somn și relaxare. Pentru perioada 13:00–15:30 sunt prevăzute și jocuri sau activități liber-alese, facultative, destinate copiilor care nu dorm ori se trezesc între timp.
Documentul menționează explicit „jocuri și activități liber-alese (facultativ, pentru copiii care nu dorm sau care se trezesc între timp)”. Prin urmare, curriculumul recunoaște că nu toți copiii vor dormi pe întreaga durată rezervată odihnei.
Din aceste prevederi nu rezultă o obligație generală ca fiecare preșcolar să stea nemișcat în pat două ore. Intervalul din program cuprinde somn, relaxare și alternative educaționale, nu două ore de somn obligatoriu pentru fiecare copil.
Aceasta nu înseamnă că programul de odihnă poate fi ignorat sau că un copil poate desfășura orice activitate în dormitor. Soluția trebuie organizată de personalul grădiniței astfel încât să fie respectate atât nevoile lui, cât și odihna celorlalți.
De unde vine reperul celor două ore
Normele de igienă aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1.456/2020 includ un regim de activitate și odihnă diferențiat după vârstă. În anexă, rubrica este denumită „Somn/relaxare în timpul zilei”, nu exclusiv somn.
Pentru vârstele de trei și patru ani sunt indicate două ore, pentru cinci ani o oră și jumătate, iar pentru șase ani o oră. Așadar, documentul nu stabilește aceeași durată pentru toți preșcolarii și nici nu echivalează întregul interval cu obligația de a adormi.
Aceste repere trebuie citite împreună cu prevederile curriculumului privind copiii care rămân treji. Faptul că grădinița are o perioadă de odihnă nu justifică, singur, impunerea aceleiași conduite tuturor copiilor, indiferent de vârstă și de situație.
O perioadă de relaxare liniștită poate face parte din rutina grupei. Este însă diferită de o regulă rigidă prin care copilului i se cere să rămână în pat întregul interval, fără analizarea unei alternative atunci când nu adoarme.
Citește și: De la ce vârstă este obligatorie grădinița și ce se întâmplă dacă un copil nu a mers deloc
Cine stabilește programul și ce poate cere părintele
Potrivit articolului 10 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ, educația timpurie se organizează cu program normal de cinci ore sau program prelungit de zece ore. Pentru ambele forme se aplică același curriculum aprobat prin ordin de ministru.
Programul de funcționare se stabilește pornind de la curriculum și se aprobă de consiliul de administrație, în urma consultării părinților. Regulile interne trebuie, astfel, să se încadreze în documentele naționale, fără să transforme somnul într-o obligație identică pentru fiecare copil.
Dacă cel mic spune că este ținut în pat deși nu poate dormi, primul pas este o discuție cu educatoarea despre ce se întâmplă concret. Poți cere să afli cât durează relaxarea, cum sunt supravegheați copiii treji și ce activități sunt organizate pentru ei.
Dacă situația nu se clarifică, poți adresa conducerii o solicitare scrisă privind programul și alternativele oferite. Nu există însă, doar prin preferința părintelui, un drept automat la orice activitate aleasă de acesta sau la un adult dedicat exclusiv copilului.
Odihna nu poate deveni o pedeapsă
Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului impune respectarea demnității și a interesului superior al copilului. Tot aceasta include principiul unei îngrijiri individualizate, adaptate fiecărui copil.
Amenințarea, umilirea sau pedepsirea unui preșcolar pentru că nu adoarme nu reprezintă o modalitate acceptabilă de organizare a odihnei. Nevoia de liniște a grupei trebuie gestionată prin măsuri educaționale adecvate, fără comportamente degradante.
Dacă există suspiciuni de violență sau tratamente umilitoare, sesizarea trebuie să descrie faptele concrete, nu doar nemulțumirea față de orar. Părintele poate solicita intervenția conducerii și, în funcție de gravitatea situației, se poate adresa autorităților competente pentru protecția copilului.