Comedie de groază 6 demonstrează că uneori parodia bate horror-ul original: Ghostface, glume woke și un Nicolas Cage excelent „stricat”, toate în Scary movie 6

După mai bine de un deceniu de pauză, franciza „Scary Movie” se întoarce în cinematografe cu „Comedie de groază 6”, distribuit în România de InterComFilm Distribution, și surprinzător este că revenirea nu doar că funcționează, dar are mai multă energie decât multe dintre filmele horror pe care le ia la țintă. Nu este o comedie perfectă, nu toate glumele aterizează la fel de bine și există momente în care filmul pare prea preocupat să demonstreze că poate ironiza orice subiect sensibil al prezentului. Dar, în ansamblu, este exact genul de prostie calculată, obraznică și foarte zgomotoasă de care seria avea nevoie.

Regizat de Michael Tiddes, omul care a colaborat de mai multe ori cu Marlon Wayans, noul film îi readuce în față pe Anna Faris, Regina Hall, Marlon Wayans și Shawn Wayans. Anna Faris este din nou Cindy Campbell, Regina Hall revine în rolul Brendei Meeks, Marlon Wayans este Shorty, iar Shawn Wayans îl joacă iar pe Ray Wilkins. Pentru fanii primelor filme, simplul fapt că această formulă s-a reunit are o doză serioasă de nostalgie. Mai apar Chris Elliott, Jon Abrahams, Lochlyn Munro, Cheri Oteri, Damon Wayans Jr., Kim Wayans, Heidi Gardner și Anthony Anderson, iar distribuția funcționează ca o cutie de jucării în care fiecare actor primește, mai devreme sau mai târziu, o replică absurdă sau o situație în care trebuie să fie intenționat ridicol.

Întoarcerea personajelor clasice are mai mult farmec decât te-ai aștepta

Povestea pornește de la ideea că Cindy, Brenda, Shorty și Ray trebuie să se confrunte din nou cu un ucigaș mascat, iar filmul nu pierde prea mult timp încercând să construiască o logică perfectă. Nici nu ar avea rost. „Scary movie 6” știe foarte bine că publicul nu intră în sală pentru un mister impecabil construit, ci pentru a vedea cât de departe poate merge o glumă înainte să devină complet absurdă.

Există ceva aproape reconfortant în faptul că Anna Faris și Regina Hall pot reintra atât de ușor în dinamica lor veche. Cindy rămâne eroina permanent confuză, dar cumva capabilă să supraviețuiască oricărui dezastru, în timp ce Brenda este în continuare personajul care spune lucrurile pe care nimeni altcineva nu le-ar formula într-un film de studio. Regina Hall are una dintre cele mai bune energii comice din distribuție și reușește să facă inclusiv replicile mai previzibile să pară vii.

Vezi și:

Cine este și ce studii are Monica Anisie, propunerea lui Adrian Veștea pentru Ministerul Educației

Marlon și Shawn Wayans readuc și ei exact acea nebunie lipsită de orice rușine care a făcut primele două filme atât de memorabile. Nu este umor fin, nu este satiră elegantă și nici nu încearcă să fie. Este umor fizic, exagerat, sexual, uneori copilăros, alteori voit inconfortabil. Tocmai de aceea funcționează mai bine decât multe comedii moderne care își cer scuze pentru propriile glume înainte ca publicul să apuce să râdă.

Prea multe glume despre „woke”, dar destule care chiar funcționează

Filmul parodiază o listă lungă de titluri horror și fenomene pop culture, de la „Scream”, „Get Out”, „Smile”, „M3GAN”, „Terrifier”, „The Substance”, „Weapons”, „Nosferatu” și „Sinners”, până la trimiteri către influenceri, streaming, cultura anulării și discursurile online despre corectitudine politică. Unele dintre aceste referințe sunt foarte inspirate, mai ales când filmul înțelege atmosfera producției pe care o ironizează, nu doar decorul sau costumul.

Problema apare atunci când „Comedie de groază 6” devine puțin prea fascinat de glumele despre „woke”, cancel culture și reacțiile de pe internet. Unele sunt foarte amuzante tocmai pentru că lovesc în ipocrizia generală a tuturor taberelor, în reflexul de a transforma orice într-un scandal și în felul în care oamenii par să vorbească uneori doar în replici pregătite pentru social media. Altele însă sunt prea trase de păr, repetate sau livrate cu ideea că simpla folosire a unui cuvânt controversat ar trebui să producă automat râsete.

Aici filmul pierde puțin din naturalețe. „Scary Movie” a fost mereu despre exces, dar cele mai bune glume din serie funcționează atunci când pornesc de la o observație reală despre filme, nu doar de la dorința de a șoca. Totuși, chiar și în momentele mai obositoare, ritmul rămâne suficient de alert încât să nu ai timp să te blochezi prea mult într-o poantă slabă. Următoarea vine aproape imediat, iar uneori este atât de stupidă încât te prinde nepregătit.

Parodia „Longlegs” este una dintre cele mai bune idei ale filmului

Cea mai reușită parte din „Comedie de groază 6” este, fără îndoială, parodia inspirată de „Longlegs”, filmul lui Osgood Perkins în care Nicolas Cage a livrat unul dintre cele mai stranii și neliniștitoare personaje horror din ultimii ani. Secvența intitulată „Short Hand” surprinde foarte bine exact elementele care făceau originalul să pară simultan apăsător și ușor absurd: tonul excesiv de grav, misterul construit aproape religios și prezența bizară a antagonistului.

Chris Elliott duce totul într-o zonă complet dementă, cu gesturi exagerate, priviri inexplicabile și o interpretare care nu încearcă să copieze personajul lui Nicolas Cage, ci să îi amplifice ridicolul până la limită. Damon Wayans Jr. și Heidi Gardner completează foarte bine momentul, iar scena funcționează tocmai fiindcă nu se rezumă la o glumă despre tunsoare, voce sau machiaj. Parodia prinde perfect aerul pompos și neliniștitor al filmului „Longlegs”, transformându-l într-una dintre cele mai memorabile secvențe din „Scary movie 6”.

Și aici apare comparația inevitabilă cu „Scream 7”, unul dintre filmele horror pe care „Comedie de groază 6” le privește direct în față. „Scream 7” s-a luat atât de mult în serios încât a uitat complet de ce franciza originală funcționa: ironia, inteligența meta și plăcerea de a se juca cu propriile clișee. A ajuns un film obosit, tras de păr și exagerat de solemn, care părea că nu mai înțelege cât de absurdă devenise propria poveste.

„Comedie de groază 6” nu are pretenția că reinventează cinema-ul și nici nu se ascunde după explicații complicate. E funny, e grosolan, e pe alocuri prea preocupat de glume despre prezent, dar are ritm, are actori care se distrează și are câteva secvențe care chiar rămân cu tine după ce pleci din sală. Uneori, cea mai bună variantă a unui horror prost este chiar parodia lui.

De ce nu mai investesc românii în titluri de stat? Fidelis a înregistrat cel mai slab rezultat din ultimii ani