China se lovește de o problemă uriașă după boomul energiei verzi: ce face cu milioane de tone de panouri solare și turbine eoliene scoase din uz

China a ajuns în ultimii ani simbolul expansiunii energetice verzi la scară uriașă. Ritmul în care a instalat panouri solare și turbine eoliene a depășit orice altă economie, iar rezultatul este impresionant: capacitatea combinată eoliană și solară a trecut de 1,53 miliarde kW și a depășit pentru prima dată puterea termică instalată. Este un prag istoric, care confirmă nu doar ambiția industrială a Beijingului, ci și faptul că centrul de greutate al tranziției energetice globale s-a mutat tot mai clar spre Asia.

Numai că orice boom industrial vine, mai devreme sau mai târziu, și cu o notă de plată mai puțin spectaculoasă. În cazul energiei verzi, problema începe să se vadă abia acum, când primele valuri de echipamente instalate acum două decenii ies treptat din viața lor utilă. Panourile fotovoltaice și turbinele eoliene nu durează la infinit. În general, ele sunt proiectate pentru aproximativ 20-25 de ani, iar asta înseamnă că sistemele montate în primii ani ai expansiunii masive încep deja să se retragă. Iar în China, unde volumele sunt uriașe, și deșeurile vor fi uriașe. Estimările citate în presa de specialitate și în analize industriale arată că până în 2050 deșeurile provenite din panouri solare scoase din uz ar putea ajunge la aproximativ 20 de milioane de tone, iar până în 2035 palele de turbine eoliene retrase ar putea adăuga încă aproximativ 3 milioane de tone.

Tocmai aici apare întrebarea incomodă: cât de „verde” rămâne energia regenerabilă dacă nu știi ce faci cu infrastructura atunci când îmbătrânește. Iar China începe să răspundă la această dilemă cu o strategie care ar putea deveni model și pentru restul lumii.

Ultimul kilometru al energiei verzi

Una dintre ideile cele mai interesante venite acum din China este că problema reciclării echipamentelor regenerabile este tratată drept „ultimul kilometru” al tranziției energetice. Nu este suficient să produci electricitate fără emisii dacă, la finalul ciclului de viață, lași în urmă munți de materiale greu de reutilizat. China Energy Investment Corporation, cunoscută ca CHN Energy, încearcă să abordeze exact această fază. Compania spune că are cea mai mare capacitate instalată de energie eoliană din lume, iar puterea sa combinată eoliană și solară se apropie de 120 de milioane de kW, adică aproape 10% din totalul național.

După mai mulți ani de dezvoltare tehnologică, CHN Energy a pus în funcțiune în octombrie 2025 o linie demonstrativă de reciclare a modulelor fotovoltaice la scară de kilotone, realizată prin subsidiara Longyuan Environmental Protection. Compania a prezentat oficial proiectul și a explicat că linia folosește procese precum îndepărtarea ramelor de aluminiu, separarea precisă a sticlei, zdrobirea fizică și sortarea în mai multe etape pentru recuperarea de materiale precum aluminiul, sticla, siliciul și cuprul. Asta arată că Beijingul nu mai discută reciclatul doar la nivel declarativ, ci încearcă să transforme problema într-o industrie cu proceduri și capacități reale.

Mai mult, filiala Longyuan din Zhangjiakou este așteptată să intre în operare anul acesta cu o capacitate de procesare de peste 10.000 de tone anual de echipamente eoliene și solare scoase din uz. La scara Chinei, cifra nu rezolvă singură problema, dar are o valoare simbolică și practică importantă: arată că reciclarea intră în faza de infrastructură, nu mai rămâne doar la pilot sau la laborator. Este un început al industrializării unei probleme care până acum era tratată mai ales ca efect secundar inevitabil al boomului verde.

De ce reciclarea devine noua mare provocare

Paradoxul energiei verzi este că succesul ei creează propriile probleme materiale. Panourile și turbinele sunt esențiale pentru decarbonizare, dar includ sticlă, metale, polimeri și în cazul palelor eoliene materiale compozite greu de gestionat. Exact aceste componente fac reciclarea mai complicată decât în cazul altor fluxuri industriale. De aceea, China nu încearcă doar să construiască fabrici de tratare, ci și un ecosistem de reguli. Longyuan Environmental Protection a contribuit la înființarea unui comitet de reciclare pentru echipamente eoliene și solare scoase din uz în cadrul China Association of Circular Economy și a participat la elaborarea a aproximativ 17 standarde internaționale, naționale și de industrie.

Vezi și:

Tesla ajunge în tribunal pentru promisiunile Full Self Driving: 10 proprietari cer despăgubiri de peste 500.000 de euro în China

Ţara care a inventat banii de hârtie. Înainte totul se plătea cu monede

În paralel, autoritățile chineze au început să împingă și o politică mai clară la nivel național. La începutul lui martie 2026, guvernul a publicat noi linii directoare pentru reciclarea și reutilizarea modulelor fotovoltaice, cu o țintă de utilizare cuprinzătoare cumulată de 250.000 de tone de panouri retrase până în 2027 și cu obiective de modernizare tehnologică până în 2030. Aceste documente nu rezolvă instantaneu muntele de deșeuri care se profilează, dar indică un lucru important: Beijingul a înțeles că etapa de exploatare a regenerabilelor trebuie completată cu una de circularitate industrială.

Problema nu este doar a Chinei. Orice stat care a instalat masiv energie solară și eoliană în urmă cu 15-20 de ani va trece prin aceeași dilemă. De aceea, ce se întâmplă acum în China contează global. Dacă țara care a construit cel mai mult reușește să dezvolte standarde, fluxuri industriale și tehnologii de reciclare eficiente, ele pot deveni repere pentru o industrie mondială care se pregătește să gestioneze o nouă categorie majoră de deșeuri energetice.

În final, adevărata maturizare a energiei verzi nu va fi măsurată doar în gigawați instalați, ci și în felul în care sistemul închide cercul material. China a câștigat deja cursa volumelor. Acum încearcă să câștige și lupta mai puțin vizibilă, dar la fel de importantă, pentru reciclarea infrastructurii care a făcut posibil acel boom. Iar dacă nu va reuși suficient de repede, riscă să transforme una dintre cele mai mari victorii industriale ale sale într-o nouă problemă de mediu la scară continentală.

Cât ajungi să plătești pentru un apartament cumpărat prin credit în 2026. Exemplu de calcul pentru o locuință de 80.000 de euro finanțată pe 30 de ani