„Ce vrăji mai fac fetele 2” readuce magia pe marele ecran. Sandra Bullock și Nicole Kidman sunt din nou fermecătoare REVIEW

„Ce vrăji mai fac fetele 2” readuce magia pe marele ecran. Sandra Bullock și Nicole Kidman sunt din nou fermecătoare REVIEW
RECENZIE
Foto - Warner Bros.
Ozana Mazilu
Google Urmărește pe Google

Există filme pe care le ții minte pentru poveste și există filme pe care le ții minte pentru felul în care te făceau să te simți. Practical Magic, lansat în 1998, face parte mai degrabă din a doua categorie. Casa aceea imposibil de frumoasă, lumânările, magia făcută aproape ca o activitate domestică, „midnight margaritas”, romantismul amestecat cu tragedie și, mai presus de orice, Sandra Bullock și Nicole Kidman împreună. Aproape trei decenii mai târziu, Ce vrăji mai fac fetele 2 / Practical Magic 2 încearcă să recupereze exact acel sentiment. Și, surprinzător, de multe ori îi iese. Continuarea este regizată de Susanne Bier și pornește de la universul literar creat de Alice Hoffman, mai exact de la The Book of Magic.

Este un sequel construit foarte conștient pentru oamenii care au crescut cu primul film. Nu se preface că trecutul nu există și nici nu încearcă să transforme familia Owens într-un nou univers fantasy gigantic, plin de efecte speciale. În schimb, te aduce înapoi într-o familie în care magia, iubirea și nenorocirile par să vină întotdeauna la pachet. Dacă vrei să-ți reamintești cum a început această revenire, Playtech a scris anterior despre primele imagini din Practical Magic 2 și despre revenirea Sandrei Bullock și a lui Nicole Kidman după 28 de ani.

Partea bună este că Practical Magic 2 nu încearcă să se comporte ca un film care trebuie să demonstreze că este „mai mare” decât originalul. Partea mai puțin bună este că, uneori, pare atât de preocupat să-ți ofere exact ce ai venit să vezi, încât uită că nostalgia singură nu poate ține în picioare fiecare minut al unei povești.

Sandra Bullock și Nicole Kidman sunt, din nou, adevărata magie

Sandra Bullock revine în rolul lui Sally Owens, în timp ce Nicole Kidman este din nou Gillian „Gilly” Owens, iar diferența dintre cele două personaje rămâne motorul cel mai plăcut al filmului. Sally continuă să fie partea precaută și rațională a familiei, femeia care ar prefera ca magia să stea cumințică într-un sertar încuiat, în vreme ce Gillian intră într-o încăpere de parcă orice problemă ar putea fi rezolvată cu puțină îndrăzneală, o replică bună și, eventual, o vrajă.

Chimia dintre Bullock și Kidman este principalul motiv pentru care filmul funcționează. Nu trebuie să facă foarte mult pentru a te convinge că Sally și Gillian sunt surori. Un schimb de priviri, o ironie spusă exact când trebuie sau felul în care una încearcă să o protejeze pe cealaltă spun mai mult decât pagini întregi de dialog. Este aceeași naturalețe care a transformat primul film într-un titlu cult, chiar dacă producția din 1998 nu a fost inițial nici succesul critic, nici succesul comercial la care se aștepta echipa.

Pentru Bullock, revenirea are și o greutate aparte. Actrița, care este de această dată și producătoare, nu joacă o versiune înghețată în timp a lui Sally. Personajul este mai matur, mai obosit de anumite lupte și mult mai conștient de costul deciziilor sale. Dacă vrei să vezi cât de bine poate Bullock să construiască o chimie romantică doar din timing și replici aparent banale, merită amintită și comedia Two Weeks Notice cu Sandra Bullock și Hugh Grant.

Nicole Kidman se distrează vizibil mai mult cu Gillian. Este teatrală când trebuie, relaxată în momentele comice și suficient de vulnerabilă încât personajul să nu devină doar „sora excentrică”. Pentru cine a urmărit-o recent în producții mult mai întunecate, inclusiv în serialul Scarpetta cu Nicole Kidman, este plăcut să o vezi într-un rol care îi permite să fie din nou jucăușă.

Susanne Bier păstrează atmosfera, dar filmul se pierde uneori în propria vrajă

Alegerea lui Susanne Bier este una interesantă. Cineasta daneză a mai lucrat cu Sandra Bullock la Bird Box, iar cu Nicole Kidman la The Undoing și The Perfect Couple, așa că intră în această continuare cunoscând deja foarte bine ambele actrițe. În loc să transforme Practical Magic într-un fantasy convențional, Bier păstrează stranietatea caldă a universului Owens: magia nu vine cu armuri, explozii și bătălii uriașe, ci cu obiecte, ritualuri, plante, camere vechi, cărți și lucruri care par puțin nelalocul lor.

Filmul arată foarte bine. Imaginea lui Simon Duggan, decorurile coordonate de production designerul Tom Burton și costumele Alexandrei Byrne înțeleg că Practical Magic are nevoie de o identitate vizuală foarte specifică. Trebuie să fie suficient de întunecat încât magia să pară periculoasă, dar suficient de confortabil încât să-ți dorești, paradoxal, să locuiești în mijlocul ei. Rupert Gregson-Williams completează atmosfera prin muzică, fără să împingă filmul într-o zonă de fantasy pompos.

Problema apare atunci când scenariul încearcă să facă prea multe lucruri simultan. Akiva Goldsman, care a lucrat și la primul film, Georgia Pritchett și Kelly Marcel construiesc o poveste în care trecutul, generația următoare, romantismul, blestemul familiei Owens și noile personaje se înghesuie pentru atenție. Unele fire ar fi meritat mai mult timp, în vreme ce altele puteau fi simplificate. Nu întâmplător, primele cronici internaționale au remarcat aceeași senzație de sequel supradimensionat și uneori previzibil.

Cu toate acestea, filmul nu devine lipsit de personalitate. Are replici bune, mici momente de umor și suficientă ciudățenie încât să nu pară fabricat după șablonul obișnuit al continuărilor apărute după zeci de ani. Când se concentrează pe familie și pe dinamica dintre femeile Owens, își amintește imediat ce îl face special.

Noua generație Owens promite mai mult decât primește

Joey King și Maisie Williams intră în poveste ca Kylie și Antonia Owens, fiicele adulte ale lui Sally. Este o idee firească pentru un sequel realizat după aproape 30 de ani: magia nu mai aparține doar lui Sally și Gillian, ci trebuie să ajungă inevitabil la o altă generație. Joey King se adaptează foarte bine acestui univers și are suficientă energie pentru a nu părea doar un personaj introdus ca pretext pentru continuarea francizei. Dacă vrei un exemplu foarte diferit de registru în care actrița funcționează excelent, Playtech a scris și despre Joey King în thrillerul The Lie.

Maisie Williams are momente bune, dar filmul nu o folosește la fel de mult pe cât ar sugera importanța personajului. Aici se simte una dintre slăbiciunile scenariului: tocmai când ai impresia că noua generație Owens va deveni oglinda modernă a relației dintre Sally și Gillian, povestea se întoarce inevitabil către veterane. Nu este neapărat o alegere greșită – Bullock și Kidman sunt motivul principal pentru care publicul a așteptat filmul –, dar lasă senzația că Joey King și Maisie Williams primesc doar începutul unei povești mai mari. Și primele reacții critice au remarcat diferența de spațiu acordată celor două personaje.

Lee Pace este o surpriză extrem de plăcută în rolul profesorului Ian Wright. Are genul acela de prezență care poate schimba energia unei scene fără să ridice vocea, iar interacțiunile sale cu Bullock funcționează tocmai fiindcă filmul nu încearcă să le transforme într-o demonstrație ostentativă de romantism. Din distribuție mai fac parte Xolo Maridueña și Solly McLeod, iar Dianne Wiest și Stockard Channing revin ca mătușile Jet și Frances, două personaje fără de care familia Owens pur și simplu nu ar fi aceeași.

Revenirea lui Wiest și Channing este unul dintre acele gesturi de fan service care chiar funcționează. Filmul are destule trimiteri la original încât să-i bucure pe cei care știu fiecare ritual și fiecare replică, dar încearcă să lase și spațiu pentru personaje care ar putea duce universul mai departe.

Verdict: încă are ceva magic

Ce vrăji mai fac fetele 2 nu este sequelul care își depășește categoric originalul și nici nu repară toate problemele pe care primul film le avea. Este prea lung pe alocuri, scenariul aglomerează inutil anumite fire, iar dorința de a recrea momente familiare devine uneori prea vizibilă. Dar are ceva ce multe continuări întârziate nu reușesc să recupereze: relația dintre personajele pentru care publicul s-a întors.

Sandra Bullock și Nicole Kidman sunt suficiente pentru a-i da filmului inimă, Susanne Bier înțelege atmosfera universului, iar Joey King, Maisie Williams și Lee Pace aduc suficient aer nou încât totul să nu pară doar o reuniune aniversară. Sandra Bullock, Nicole Kidman și Denise Di Novi sunt producătorii filmului, iar implicarea celor două protagoniste dincolo de cameră se simte în modul în care povestea refuză să trateze femeile Owens drept simple relicve ale anilor ’90.

Dacă ai crescut cu Practical Magic, probabil vei ierta mai ușor imperfecțiunile și vei recunoaște imediat acea combinație foarte specifică de romantism, umor, întuneric și familie. Dacă intri pentru prima dată în lumea Owens, filmul funcționează și singur, dar o parte dintre micile sale plăceri vor avea inevitabil mai puțină greutate.

Ce vrăji mai fac fetele 2 / Practical Magic 2 intră în cinematografele din România pe 11 septembrie 2026, fiind distribuit de Vertical Entertainment.