Ce se întâmplă în intestine ar putea aprinde Parkinsonul: descoperirea care deschide calea către un tratament surprinzător de simplu

Boala Parkinson este privită de obicei ca o afecțiune a creierului, legată de pierderea neuronilor care produc dopamină și de simptome precum tremorul, rigiditatea sau încetinirea mișcărilor. Totuși, tot mai multe cercetări sugerează că povestea ar putea începe mult mai jos, în intestin. Iar această schimbare de perspectivă nu este deloc minoră: dacă unele mecanisme ale bolii pornesc din microbiomul intestinal, atunci prevenția și tratamentul ar putea deveni, măcar pentru o parte dintre pacienți, mai simple decât s-a crezut până acum.

Un studiu publicat în npj Parkinson’s Disease de o echipă de la Nagoya University a identificat o legătură între boala Parkinson, anumite bacterii intestinale și scăderea producției de riboflavină, adică vitamina B2, și biotină, adică vitamina B7. Cercetătorii spun că această descoperire susține ideea unei axe intestin-creier implicate în apariția și progresia bolii și ridică o ipoteză tentantă: în anumite cazuri, suplimentarea cu vitamine din grupul B ar putea ajuta la reducerea simptomelor și, posibil, la încetinirea evoluției.

Intestinul, piesa lipsă dintr-un puzzle neurologic

De ani buni, oamenii de știință observă că multe dintre simptomele timpurii ale bolii Parkinson nu țin direct de mișcare. Constipația, tulburările de somn și pierderea mirosului pot apărea cu ani înaintea tremorului sau a dificultăților de mers, ceea ce a alimentat teoria că boala nu debutează neapărat exclusiv în creier. Organizații medicale și institute de neurologie notează deja că simptomele non-motorii pot preceda cu mult semnele clasice ale bolii.

În noul studiu, cercetătorii au analizat probe de materii fecale de la 94 de pacienți cu Parkinson și 73 de persoane sănătoase din Japonia, apoi au comparat rezultatele cu date din China, Taiwan, Germania și Statele Unite. Chiar dacă bacteriile implicate nu au fost identice în toate țările, a apărut același tipar important: modificările microbiomului influențau căile prin care organismul produce vitaminele B2 și B7. Cu alte cuvinte, nu era vorba doar despre bacterii diferite, ci despre efecte biologice similare.

Vezi și:

Românii vor avea patru zile libere la rând. Când este programată următoarea minivacanță

Cercetătorii au observat că aceste deficite de vitamine erau asociate și cu scăderea acizilor grași cu lanț scurt și a poliaminelor, molecule esențiale pentru menținerea unui strat sănătos de mucus în intestin. Dacă acest strat protector se subțiază, intestinul devine mai permeabil și mai vulnerabil la substanțe toxice sau la procese inflamatorii. Exact astfel de modificări au mai fost raportate și în boala Parkinson.

De la bacterii la creier: traseul care îi intrigă pe cercetători

Ipoteza cercetătorilor este una care poate schimba modul în care va fi privită boala în următorii ani. Un intestin mai permeabil ar putea expune mai ușor sistemul nervos enteric la substanțe nocive din mediu, inclusiv pesticide, erbicide sau alte chimicale. Aceste expuneri ar putea favoriza formarea anormală a proteinei alfa-sinucleină, una dintre semnăturile biologice ale bolii Parkinson, proteină care se acumulează în special în neuronii afectați ai creierului.

Desigur, asta nu înseamnă că microbiomul este singurul vinovat. Parkinson este o boală complexă, iar organizațiile medicale subliniază că apariția ei implică, cel mai probabil, un amestec de factori genetici și de mediu. Tocmai de aceea, specialiștii avertizează că nu toți pacienții au aceeași poveste biologică. Însă dacă această cale intestin-vitamine-inflamație se confirmă în continuare, atunci o parte dintre bolnavi ar putea beneficia de abordări mai bine țintite, adaptate profilului lor intestinal.

Ideea nu este complet nouă. Un studiu publicat încă din 2003 a raportat că doze mari de riboflavină, împreună cu eliminarea cărnii roșii din dietă, au fost asociate cu recuperarea unor funcții motorii la pacienți cu Parkinson. Nu a fost dovada unui tratament miraculos, dar a fost unul dintre primele semnale că vitamina B2 ar putea avea un rol mai important decât se credea. Noul studiu japonez nu face decât să readucă această ipoteză în prim-plan, de data aceasta prin prisma microbiomului intestinal.

Ce ar putea însemna asta pentru tratament

Partea cea mai interesantă este că vorbim despre o posibilă intervenție mult mai accesibilă decât terapiile sofisticate la care te-ai gândi când auzi de o boală neurodegenerativă. Cercetătorii spun că, în viitor, analiza microbiotei intestinale sau a metaboliților din materiile fecale ar putea identifica pacienții care au deficit de riboflavină și biotină. Pentru aceștia, suplimentele orale cu vitamine B ar putea deveni o opțiune concretă de tratament complementar.

Asta nu înseamnă că boala Parkinson se tratează simplu cu vitamine și nici că oricine ar trebui să înceapă suplimentarea după ce citește rezultatele. Studiul arată o asociere biologică importantă, dar nu stabilește încă un protocol universal. Este nevoie de studii clinice suplimentare, de evaluarea fiecărui pacient în parte și de confirmarea faptului că intervenția chiar schimbă evoluția bolii, nu doar anumiți markeri.

Chiar și așa, mesajul rămâne puternic. Într-o boală care afectează peste 10 milioane de oameni la nivel global și pentru care nu există încă vindecare, orice pistă serioasă contează. Iar faptul că una dintre cele mai promițătoare direcții de cercetare pornește din intestin, nu din creier, arată cât de mult se schimbă medicina modernă. Uneori, cele mai complicate boli pot ascunde puncte de intervenție neașteptat de simple.

Un gigant chinez al mașinilor electrice își schimbă strategia: Europa nu mai este o prioritate