Ce colete pot atrage atenția ANAF. Curierii raportează lunar încasările din ramburs. Diferența dintre o vânzare personală și o activitate impozabilă

Tot mai mulți români vând pe internet haine pe care nu le mai poartă, telefoane vechi, mobilier, jucării sau alte obiecte din casă, iar plata ramburs rămâne una dintre metodele folosite pentru încasarea banilor. În acest context apare tot mai des întrebarea: pentru ce astfel de încasări se poate ajunge la plata unui impozit și ce colete sunt, de fapt, vizibile pentru ANAF?

Curierii transmit lunar informații către ANAF

Faptul că o persoană trimite un colet cu ramburs nu înseamnă automat că are de plătit impozit. Totuși, tranzacția poate lăsa o urmă în evidențele fiscale, deoarece furnizorii autorizați de servicii poștale au obligația să transmită formularul 395, care conține informații despre trimiterile contra ramburs.

Pentru septembrie 2026, termenul pentru depunerea declarației aferente lunii precedente este 25 septembrie, iar obligația revine furnizorului de servicii poștale, nu persoanei care a trimis coletul.

Datele raportate permit identificarea tranzacției și a celui care efectuează efectiv vânzarea. Modificările aplicabile în 2026 definesc expres „vânzătorul propriu-zis” drept persoana fizică sau juridică ce vinde efectiv bunurile, excluzând intermediarii, precum operatorii logistici, serviciile de fulfillment sau platformele digitale.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Nu există regula „peste X colete plătești impozit”

Un aspect important este că formularul 395 nu stabilește un prag simplu de tipul „după 10 colete” sau „după 5.000 de lei” veniturile devin automat impozabile. Trebuie analizată natura activității.

De exemplu, o persoană poate vinde într-o lună mai multe haine, electrocasnice și obiecte de mobilier folosite din propria locuință, fără ca simplul număr al coletelor să transforme automat aceste operațiuni într-un magazin online. Situația este diferită dacă aceeași persoană cumpără în mod repetat produse pentru a le revinde cu profit, are permanent marfă, expediază constant colete și obține venituri într-o manieră organizată.

Cu alte cuvinte, ANAF poate privi imaginea de ansamblu, nu doar valoarea unui singur ramburs.

Ce informații rămân în evidențe

Prin formularul 395 pot fi raportate informații precum valoarea rambursului, datele vânzătorului, date privind expedierea și modalitatea prin care banii au ajuns la expeditor. În 2026, regulile au fost actualizate inclusiv pentru identificarea vânzătorului real atunci când în proces sunt implicate platforme sau firme de logistică.

Informațiile din formular sunt transmise electronic către ANAF și sunt păstrate în arhiva electronică centralizată timp de cinci ani de la primirea lor, după care trebuie șterse automat.

Acest lucru înseamnă că o activitate desfășurată constant poate fi analizată în timp, iar informațiile disponibile autorității fiscale pot fi confruntate, în condițiile legii, cu alte date fiscale relevante.

Ce ar trebui să păstreze cei care își vând lucrurile personale

Pentru românul care își vinde ocazional lucrurile din casă, existența unei raportări nu înseamnă automat impozit sau control. Totuși, pentru obiectele mai valoroase poate fi util să existe documente care explică proveniența lor: factura sau contractul inițial, certificatul de garanție, fotografii mai vechi ale produsului ori conversațiile purtate cu cumpărătorul.

Diferența esențială este, așadar, între a transforma în bani bunuri personale pe care nu le mai folosești și a cumpăra sau procura în mod repetat bunuri pentru a le revinde și a obține profit. Plata ramburs nu face singură o încasare impozabilă, însă poate face tranzacția vizibilă în datele raportate către ANAF.

Ce facultăți au făcut românii care au acum joburi decente. Cât au studiat și unde au ajuns să lucreze: „Geografie. Acum sunt contabil”