Câți bani poate economisi un român care se mută la țară. Cât îi rămâne din salariu la final de lună
Mutarea de la oraș la țară poate reduce considerabil cheltuielile lunare, mai ales pentru cei care au deja o casă și scapă astfel de chirie sau de o rată mare. Dar câți bani ar putea rămâne, în realitate, dintr-un salariu la sfârșitul lunii?
Un exemplu interesant vine din Spania, unde un bărbat de 39 de ani a renunțat la Madrid și locuiește de 17 ani într-un sat aproape abandonat. Fernando câștigă aproximativ 1.500 de euro pe lună și spune că, atunci când este atent la cheltuieli, poate economisi în jur de 700 de euro.
Asta înseamnă că reușește să pună deoparte aproape jumătate din venit. Aplicat orientativ la veniturile din România, procentul ar putea însemna economii de câteva mii de lei în fiecare lună. Există însă o condiție importantă: costul locuinței trebuie să fie foarte redus sau chiar inexistent.
Cât ar putea economisi un român dintr-un venit de 5.000 de lei
Fernando estimează că are nevoie de aproximativ 750 de euro lunar pentru cheltuielile obișnuite, în condițiile unui venit de circa 1.500 de euro. În lunile în care este mai atent cu banii, spune că poate economisi până la aproximativ 700 de euro.
Dacă am aplica același procent de economisire, de aproximativ 47%, unui venit din România, la un salariu de 5.000 de lei ar putea rămâne aproximativ 2.350 de lei pe lună.
Într-un an, suma ar ajunge la aproximativ 28.200 de lei, cu condiția ca nivelul cheltuielilor să rămână relativ constant.
La un venit de 6.000 de lei, același procent ar însemna economii de aproximativ 2.800 de lei lunar, adică în jur de 33.600 de lei într-un an.
Pentru cine câștigă 7.500 de lei pe lună, apropiat ca valoare de venitul de 1.500 de euro al spaniolului, suma pusă deoparte ar putea ajunge la aproximativ 3.500 de lei lunar, respectiv peste 42.000 de lei pe an.
Aceste valori nu reprezintă însă un buget standard pentru viața la sat în România, ci o simulare pornind de la procentul pe care Fernando spune că reușește să îl economisească.
Casa proprie poate face cea mai mare diferență
Secretul bugetului redus al lui Fernando nu este faptul că toate produsele sunt mai ieftine la țară. Dimpotrivă, acesta spune că pentru unele cumpărături poate ajunge să plătească mai mult decât în oraș.
Avantajul major este locuința. Casa în care trăiește aparține familiei, astfel că nu plătește chirie. Pentru electricitate spune că achită aproximativ 40 de euro pe lună.
Situația poate fi asemănătoare pentru un român care deține o casă la țară. Dacă înainte plătea, de exemplu, o chirie de 2.000-3.000 de lei într-un oraș mare, eliminarea acestei cheltuieli poate schimba radical bugetul lunar.
În schimb, dacă mutarea presupune cumpărarea unei case sau plata unei chirii, diferența devine mai mică.
Fernando estimează că, în zona în care locuiește, cineva care ar avea nevoie să plătească pentru o locuință ar putea cheltui aproximativ 250 de euro lunar.
Mâncarea nu este neapărat mai ieftină la țară
Ideea că viața la sat înseamnă automat alimente mai ieftine nu se confirmă întotdeauna. Fernando cheltuiește aproximativ 300-400 de euro lunar pentru mâncare.
El spune chiar că unele produse sunt puțin mai scumpe decât în oraș. Explicația este simplă: în Benamira nu există supermarket, astfel că trebuie să meargă în altă localitate pentru cumpărături.
În România, diferența depinde foarte mult de stilul de viață. O gospodărie care produce o parte dintre legume, fructe, ouă sau alte alimente poate reduce costurile. În schimb, cine cumpără totul din magazine și trebuie să parcurgă distanțe mari până la supermarket poate avea cheltuieli apropiate de cele de la oraș.
Prin urmare, principala economie nu trebuie căutată neapărat în coșul de cumpărături.
Mașina poate deveni una dintre cele mai mari cheltuieli
Există și costuri care pot crește după mutarea la țară. Transportul este unul dintre ele.
Fernando spune că fără autoturism ar fi practic blocat în sat. Transportul public lipsește, iar pentru cumpărături și alte activități trebuie să se deplaseze în localitățile din apropiere.
Situația poate fi similară în multe sate din România. Dacă serviciul, școala copiilor, medicul sau magazinele se află la distanță, costurile cu carburantul pot consuma o parte importantă din banii economisiți la locuință.
La acestea se adaugă asigurarea, întreținerea și eventualele reparații ale mașinii.
Calculele sunt mult mai avantajoase pentru cine lucrează de acasă, are serviciul aproape sau se mută într-o comună bine conectată cu orașul.
A plecat din Madrid și a rămas singurul locuitor al satului
Fernando s-a mutat în Benamira în urmă cu 17 ani. Inițial intenționa să rămână numai patru luni, însă stilul de viață l-a convins să nu se mai întoarcă în Madrid.
Localitatea a avut cândva peste 200 de locuitori, dar depopularea a dus treptat la dispariția magazinelor și școlilor. În prezent, Fernando este singurul locuitor permanent.
Vara și în unele weekenduri, proprietarii caselor revin în sat. În rest, bărbatul spune că ajunge să petreacă aproximativ 200 de zile pe an singur.
Lucrează în domeniul întreținerii drumurilor și face aproximativ 15 minute până la serviciu. După muncă aleargă pe munte, se ocupă de grădină, gătește, citește și scrie monologuri.
Cât contează, de fapt, mutarea la țară pentru buget
Exemplul spaniolului arată că mutarea la țară poate permite economisirea unei părți importante din venit, dar numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții.
Pentru un român care are deja o casă într-un sat, nu mai plătește chirie, lucrează de acasă sau aproape de locuință și își poate controla cheltuielile de transport, diferența față de viața într-un oraș mare poate ajunge la câteva mii de lei lunar.
În schimb, dacă mutarea presupune navetă zilnică pe distanțe mari, două mașini pentru familie, costuri ridicate pentru încălzirea unei case sau investiții importante în locuință, economiile se pot reduce considerabil.
Prin urmare, nu simpla mutare la țară lasă mai mulți bani în cont, ci eliminarea unor costuri mari asociate vieții urbane. Iar dintre toate, chiria sau rata pentru locuință poate face cea mai mare diferență la final de lună.