Câte ore muncesc profesorii români într-un an. Doar dascălii din Bulgaria petrec mai puțin timp la catedră
Școala românească se confruntă cu o situație aparent contradictorie: cadrele didactice au printre cele mai puține ore de predare din statele analizate de OCDE, însă numeroase unități de învățământ continuă să aibă dificultăți în găsirea profesorilor. Problemele sunt mai vizibile în mediul rural și în cazul unor discipline precum matematica și științele exacte.
Datele apar într-o analiză OCDE privind resursa umană din educație și scot la iveală diferențe importante între România și alte state. Pe lângă numărul de ore petrecute la catedră, raportul aduce în discuție posturile neocupate, atractivitatea profesiei, absențele cadrelor didactice și modul în care evoluția demografică va schimba piața muncii din educație în următorii ani.
Profesorii din România predau aproximativ 540 de ore pe an
Un cadru didactic din România ajunge la aproximativ 540 de ore de predare într-un an, în timp ce media OCDE este de aproximativ 800 de ore.
Diferențele față de anumite state sunt considerabile. În Costa Rica, timpul anual destinat predării și activităților asociate ajunge la aproximativ 1.300 de ore, iar în Statele Unite este în jurul valorii de 900 de ore. La polul opus, Bulgaria se situează sub România, cu aproximativ 504 ore anual la catedră.
Un alt element care diferențiază sistemul românesc este perioada de vacanță. Cadrele didactice din România au aproximativ 16,6 săptămâni de vacanță pe parcursul unui an, potrivit datelor prezentate în analiza OCDE. Profesorii din Bulgaria au cu aproximativ opt zile libere mai puțin.
Aceste condiții sunt menționate printre elementele care pot contribui la nivelul ridicat de satisfacție profesională raportat de cadrele didactice din România, care depășește 60%.
Cu toate acestea, numărul mai redus de ore de predare nu a fost suficient pentru a face profesia atractivă în toate zonele țării și pentru toate specializările.
România are în continuare posturi de profesor neocupate
Problema devine evidentă la începutul fiecărui an școlar, când unele școli nu reușesc să găsească profesori pentru toate disciplinele.
La nivelul învățământului primar, aproximativ 1,5% dintre posturile de predare din România sunt neocupate. Dintre statele analizate, procente mai ridicate sunt raportate în Luxemburg, cu aproximativ 2%, și Belgia, cu 1,8%.
Diferența față de alte țări este importantă. În Coreea, Turcia, Austria și în numeroase alte state incluse în analiză, deficitul raportat este sub 0,1%.
Situația este și mai dificilă la gimnaziu, unde procentul posturilor neocupate din România depășește 3%.
Profesorul Sorin Hagiu atrage atenția că problema este resimțită direct în școli.
„În continuare sunt multe școli care încep anul fără toți profesorii la clasă, s-a întâmplat de multe ori și la noi la școală. Nu mai e atât de atractiv să predai în zonele rurale”, explică acesta.
Matematica și științele exacte, printre domeniile vulnerabile
Una dintre explicațiile identificate de cercetătorii OCDE este concurența dintre sistemul de educație și sectorul privat.
Absolvenții specializărilor de matematică și științe exacte au numeroase posibilități profesionale în afara învățământului. Companiile private pot oferi salarii și oportunități profesionale care îi determină pe unii dintre aceștia să nu mai aleagă cariera didactică.
În trecut, profesia de cadru didactic beneficia de un statut social ridicat, însă această percepție s-a modificat. În anumite comunități, mai ales în mediul rural, găsirea unui profesor calificat poate deveni dificilă chiar înainte de începerea cursurilor.
Astfel, problema sistemului nu este neapărat lipsa absolvenților cu pregătirea necesară, ci capacitatea școlilor de a-i atrage și de a-i păstra la catedră.
Ce arată raportul despre absențele profesorilor
Analiza OCDE urmărește și situațiile în care lipsa personalului nu este provocată de existența unui post vacant, ci de absențele profesorilor deja angajați.
Abel Schumann, analist senior, explică faptul că perioadele lungi de concediu sau alte tipuri de absențe pot afecta activitatea școlilor în numeroase state.
În România, potrivit declarațiilor directorilor analizate de OCDE, proporția elevilor afectați de astfel de situații este foarte redusă, sub 5%.
Datele trebuie însă privite în contextul modului în care sunt raportate absențele și al practicilor manageriale existente în fiecare sistem de educație. Analiza ridică inclusiv problema modului în care conducerile unităților de învățământ gestionează absențele repetate ale personalului.
Numărul elevilor va scădea în următorii ani
O altă schimbare majoră pentru sistemul de educație vine din evoluția demografică. OCDE estimează că, până în 2033, populația școlară din România va scădea cu aproximativ 10%.
Mai puțini elevi înseamnă că necesarul de cadre didactice se poate modifica semnificativ. În anumite zone, actualul deficit de profesori ar putea fi urmat de o situație diferită, în care mai multe cadre didactice vor concura pentru un număr mai mic de posturi.
Efectele ar putea fi resimțite în special în învățământul primar și gimnazial, unde reducerea numărului de copii poate duce la formarea unui număr mai mic de clase.
Datele OCDE conturează astfel o problemă mai complexă decât simpla comparație a numărului de ore petrecute la catedră. România are profesori care predau anual mai puține ore decât media statelor analizate, dar continuă să întâmpine dificultăți în ocuparea posturilor din anumite școli și discipline. În următorii ani, scăderea numărului de elevi ar putea schimba din nou acest echilibru și ar putea obliga sistemul să își regândească modul în care distribuie și păstrează personalul didactic.